Semestrul 2 @ poli

A inceput si imputitul asta. Cu noi profi, cu o alta perioada de acomodare, cu trezit dimineata devreme, cu noi griji si asa mai departe. Doar ce ma obisnuisem cu sesiunea. Da, nu credeam ca am sa zic asta vreodata, dar era prea tare in sesiune. Nu exista un orar fix, nici atatea materii, nu tre'a sa dau ochii cu profii, fara proiecte si asteptari. Erai doar tu cu cartile in brate, evident vorbesc aici de cazul ipotetic, ideal. Si cu gandul la examenul ce-ti sta inainte.
Nu stiu de ce, dar am impresia ca semestrul asta va fi decisiv in ce priveste alegerea facuta imediat dupa bac. Am sa-mi dau seama la sfarsitul lui daca s-a meritat sa vin la facultatea aceasta.
Ce ciudat... Dupa ce ca habar nu am avut incotro sa ma indrept in clasa a 12-a pentru facultate si a durat pana in luna mai sa aflu raspunsul, acum, cand sunt student, am in spate o jumatate de an intre zidurile politehnicii, inca nu sunt capabil sa stiu daca e bine ca ma aflu p-aci. In fine. Am impresia ca toti trecem prin asta. Si sunt prea putini cei care nimeresc sa urmeze o facultate care chiar sa le placa. De fapt am un cuvant mai dur pentru astia: tocilarii. Si nu o zic cu rautate, dar cred ca ei, nestiind altceva in afara de a studia si neavand un statut social, neimplicarea in relatii cu semenii, izolarea asta si gasirea refugiului intre semne de integrale si cheme de circuite electrice ii determina sa iubeasca ceea ce fac. Deci eu nefiind absolut niciodata tipul asta de om, ma gandesc ca e normal sa ma nemultumeasca si sa mi se para nepotrivita politehnica pentru mine. Stiu ca altundeva tot nu o sa-mi placa, iar aici sunt cat de cat familiarizat cu mediul. Asa ca am de gand sa o duc la bun sfarsit.
As vrea sa stiu si sa pot compara CUM E LA NOI cu CUM E LA ALTII. Scuzati cacofonia. Adica ceva imi spune ca dincolo de granitele mandrei noastre Romanici nu exista printre tinerii studenti gandul asta ca ceea ce invata si fac este de cacao si ca in proportie de 70% cu siguranta nu le va folosi pe mai departe. Cred ca ei vin cu drag la scoala. Noi cu stres. Urat contrastul asta. Mai trist e ca nimanui nu-i pasa, drept urmare, niciodata nimic nu se va schimba.
Si mai am un gand: sunt convins ca se va stinge a mea generatie, iar sistemul va ramane ori la fel, ori mai rau.
Mi s-a acrit sa plang de mila tarii in care ma aflu, cea care mi-a dat documente ce-mi atesta existenta si care ma face prin ele "proprietatea" ei, mi-a ajuns sa imi plang de mila pentru ca ma simt legat de maini si de picioare, intrucat aici nici sa vrei nu poti face ceva, deci nu inteleg rostul postului astuia nici eu. Probabil ma descarc. In fine.
Fecaloizi.