Bosumflat

Incepe ziua dragut, desi oboseala acumulata se resimte, afara era frumos, nu ningea, nu era frig...era destul de bine pentru o zi de februarie. Si nu ploua.
Vestea buna isi face aparitia (era si cazul dupa mitralierele de vesti proaste) pe la amiaza cand aflu ca imi pot procura 3 jocuri originale, pe gratis, printr-o oferta. Evident ca eu consider asta ca si cum as fi castigat la Loto. Sau la loz in plic. Adica sunt un fan al jocurilor si de ceva vreme am inceput sa le cumpar pentru ca sa le pot juca pe net. Nu ca as fi mare combatant al pirateriei. Exclus. Nu in Romania si nici pe salariile de aici. Este pura pasiune sau snobism. Numiti cum vreti. Nu-mi pasa. Imi consum euforia in cateva zeci de minute de joc si de torturat shoboclick-ul si tastatura, dupa care ma topeste somnul, deci ma culc. Seara, aparent o idee buna de a ucide timpul, urmez propunerea unor prieteni apropiati de a iesi in oras. Sa mancam. Nu se putea altfel. Deci ne strangem vreo 12 insi pana la urma si ne punem pe devorat. La masa nu cunosteam decat pe cei 5 amici. Restul erau straini. Si sunt. Prezentari nu s-au facut din diverse motive, necunoscute, deci presupun ca din prostie. La un moment dat, o fiinta penibila, pe un ton rastit, porunceste sa fie mutat un scaun. Cum eu si cei 2 tovarasi de haplit eram ocupati cu pleasca de pizza din farfurie, evident ca nu ne-am sinchisit de rozatoarea vorbitoare, ci am continuat sa mancam. Persista in a da ordine. Unul se abtine, altul e prea neinteresat, deci cel care da replica este nimeni altul decat bucuresteanul. Replica dura. Urmeaza manifesstarea unei femei iritate, stiti cu totii cum fac, cum li se urca sangele la cap si dau afara cam tot ce le proceseaza dovleacul. Bla bla bla bla bla... Concluzia sunt un nesimtit. Si am nevoie de codul bunelor maniere. Asta pt ca nu o bagam in seama in timpul isteriei si pentru ca nu am avut chef sa ma ridic. In fine. Aveam replici. MULTE. Si puteam sa le scot afara din mine dar riscam sa se holbeze tot restaurantul la noi. Deci nu. Am tacut. Si nu-mi place de mine. Adica pentru faptul ca am raspuns cu aceeasi moneda la tembelismul lor, sunt socotit unul dintre ei? Sincer cred ca am vazut multe locuri si am trait intr-un mediu mai elevat decat a trait ea si toata familia ei de 3 generatii incoace, la un loc. Si nu pentru ca sunt din capitala. Niciodata nu mi-a placut sa ma laud cu asta, pentru ca este o simpla intamplare. Este o eroare a norocului. Deobicei el nu tine cu mine. Ci pentru ca mi-am dorit sa stiu sa ma port si am studiat cartea recomandata de ea, in schimb domnia sa nici nu cred ca a catadicsit sa ii atinga copertile. Daca as vorbi fata in fata cu ea, as avea nenumarate motive sa-i dau pentru care m-am purtat asa. Insa nu cred ca va intelege. Nici nu stiu de ce ma consum atat. Urasc cand in calea mea gasesc prosti, iar daca ei sunt atat de prosti incat nu pot constientiza avand o sumedenie de argumente sub nas, acest lucru, atunci ii detest.
Concluzia: uite asa mi-a stricat o tipa seara.