Reviving the Bucharest spirit

Azi-noapte am dormit la un prieten de-al meu. Sta undeva pe la Piata Sfantul Gheorghe. So, a trebuit sa merg pe jos ca sa ajung azi acasa. Si tocmai uitasem cum este sa mergi prin jeg si flegme, mai nou afise cazute in zapada flescaita si transformate intr-un fel de pasta, cum e sa urci in masina si sa iti tuseasca toti mosii inspre tine, sau sa fii calcat de babe disperate sa prinda loc pe scaun. De asemenea, am uitat cum e sa faci 100 de metrii in masina fiind, in 20 de minute, din cauza aglomeratiei, iar penibilii de politisti nu fac altceva decat sa dea vertiginos din palme crezand ca descongestioneaza traficul... Insa, ce mi-a placut la mine a fost faptul ca simteam ca acolo apartin. In haosul ala. In freamatul continuu de pe strazi. Simteam ca traiesc si orasul respira cu mine. Ca suntem in acelasi ritm. Ca rezonam. Deci tot am ramas bucurestean. :D
Seara am petrecut-o in compania iubitilor mei prieteni din Vianu. La un Burger King, pentru ca duc lipsa de fast-foodul asta in Timi. Si imi lasa si acum gura apa cand ma gandesc la namila de triplu whooper devorat de catre subsemnatul. Of, cum sa slabesc eu in felul asta?!
Si o surpriza neplacuta a inchieat seara si consta in faptul ca mi-am deschis mailul si hopaaaaaaaaa. Am primit un e-mail prin care mi se cerea sa completez calendarul cu ziua mea de nastere celei mai josnice fiinte pe care am cunoscut-o ever, o zdreanta ce mi-a mancat o parte buna din ani. Un gunoi. Si Doamne fereste sa ma reintalnesc cu ea ever. Pentru ca sunt dispus sa ma dezlantui. Nu ma intereseaza absolut deloc ce si cum si de ce in legatura cu ea. Ma aprind numai cand imi amintesc numele. Chipul aproape l-am uitat deplin. Daca exista o combinatie intre ura, dispret, nepasare, nervi si cele mai negre ganduri pe care le am fata de cineva si toate acestea reunite poarta un nume, as vrea sa stiu si eu cum se cheama.
Asa mi-am incheiat seara. Si postul acesta.