Stateam azi si ma luptam cu mine sa-mi pazesc ochii de la a nu-mi pica in gura de somn. In troleibuz. Lenea m-a constrans sa urc in statia de vis-a-vis de facultate. Deci ocoleam astfel si mergeam cu 3 statii in plus. Dar aveam loc asigurat pe scaun. Treceam aproape de centru, pe podul peste Bega, pe Clujului si vedeam numai oameni zgribuliti de frig, fiecare cufundati in proporia mizerie sau, dimpotriva, capodopera, zisa si VIATA. Nici nu mi-am pus problema sa citesc ceva pe chipurile lor. Erau prea ocupati. Sau pareau asa. Si eu la fel. Cu somnul pe care mi-l promisesem la pranz.
Sunt clipe cand merita sa te opresti brusc din activitatea ta si sa te uiti la cei din jur. Sa-ti dai seama sau sa te intrebi unde te situezi in raport cu ei.
miercuri, 4 noiembrie 2009
marți, 3 noiembrie 2009
Pe unde scot camasa, frate?!
Pare-se ca urmeaza un foc continuu de teste si examene. Urasc! Insa e misto sa vezi cum trec pe langa tine si totusi iti pui amprenta pe ele. Si deocamdata ma descurc de minune. Nici in primele ore la Podeanu nu aveam notele astea.
One more reason i believe in Timisoara.
Nu am sa dau curs unor explicatii extravgante despre DE CE, CUM, CAND s.a.m.d. Am sa zic doar ca a fost una dintre primele decizii bune ale vietii mele.
Viata mea incepe acum. Cu adevarat.
Ma doare capul. Ma bag la joc.
Ceau!
One more reason i believe in Timisoara.
Nu am sa dau curs unor explicatii extravgante despre DE CE, CUM, CAND s.a.m.d. Am sa zic doar ca a fost una dintre primele decizii bune ale vietii mele.
Viata mea incepe acum. Cu adevarat.
Ma doare capul. Ma bag la joc.
Ceau!
Transcendent
Timisoara. Noiembrie 2009. Toamna. Nasol.
Toamna este anotimpul blazarii. Nu sugereaza nimic altceva decat blazare. Cat mai multa. In cat mai multe forme. Fiecare mai perversa ca cea de dinainte.
Insa ciudat, toamna asta, cea de acum, de anul asta numai, are ceva aparte. Nedefinit. Poate este taina schimbarii decorului. Bucuresti este way too different from Timisoara. Dar va ramane Bucuresti mereu pentru mine. Locul cel mai adanc din sufletul meu isi oglindeste mereu amintiri in metropola. Si totusi, aerul de toamna timisoreana aduce un parfum de placere. De o implinire...efemera. Asterne inexplicabile confuzii in mintea mea. Efervescenta de sentimente, flashback-uri, coplesitoare stari de nostalgie. Tipice toamnei. Dar altfel. Un alt fel de altfel. Ciudat in mod clar.
Frumos este a constata ca esti un mic om intr-un oras mic. E chiar interesanta postura. Si o savurez pana la ultima picatura. Este ca un fel de quest... Incerci sa descperi cum sa ajungi de aici la posta, la banca, in centru. Care este centrul. Cauti locusoare de regenerare, unde sa fii doar tu cu tine si ce e in jur, pentru clipele alea scarboase. Cauti sa explorezi. Desi stii ca nu ajuta la nimic. Dar e un fel de ocupatie si asta. Si nu ai cum sa nu fi izbit de calmul ce pluteste prin animarea citadina. Este frapant. Si te atrage ca un magnet.
Aici parca si rutina se imbogateste cu alta denotatie.
Este un loc unde pot sa imi fac amintiri. Vreau?
Timisoara face blazarea savuroasa. Siropoasa si o dizolva.
Uau!
Toamna este anotimpul blazarii. Nu sugereaza nimic altceva decat blazare. Cat mai multa. In cat mai multe forme. Fiecare mai perversa ca cea de dinainte.
Insa ciudat, toamna asta, cea de acum, de anul asta numai, are ceva aparte. Nedefinit. Poate este taina schimbarii decorului. Bucuresti este way too different from Timisoara. Dar va ramane Bucuresti mereu pentru mine. Locul cel mai adanc din sufletul meu isi oglindeste mereu amintiri in metropola. Si totusi, aerul de toamna timisoreana aduce un parfum de placere. De o implinire...efemera. Asterne inexplicabile confuzii in mintea mea. Efervescenta de sentimente, flashback-uri, coplesitoare stari de nostalgie. Tipice toamnei. Dar altfel. Un alt fel de altfel. Ciudat in mod clar.
Frumos este a constata ca esti un mic om intr-un oras mic. E chiar interesanta postura. Si o savurez pana la ultima picatura. Este ca un fel de quest... Incerci sa descperi cum sa ajungi de aici la posta, la banca, in centru. Care este centrul. Cauti locusoare de regenerare, unde sa fii doar tu cu tine si ce e in jur, pentru clipele alea scarboase. Cauti sa explorezi. Desi stii ca nu ajuta la nimic. Dar e un fel de ocupatie si asta. Si nu ai cum sa nu fi izbit de calmul ce pluteste prin animarea citadina. Este frapant. Si te atrage ca un magnet.
Aici parca si rutina se imbogateste cu alta denotatie.
Este un loc unde pot sa imi fac amintiri. Vreau?
Timisoara face blazarea savuroasa. Siropoasa si o dizolva.
Uau!
duminică, 14 iunie 2009
The enD [revizuit] :P
aha... Am realizat ca am uitat 2 persoane importante deocamdata:))
Pasa, Lalule, Lala, Iulia(cre' ca o sa uit peste ani care iti e numele din buletin) vreau sa stii ca tin mult la tine, ca esti unica persoana cu care nu m-am certat decat din fleacuri sau, ma rog, alea nu erau certuri...erau doar nervi de ocazie... :D Mersi ca m-ai suportat asa cum sunt, ca o adevarata prietena, ca ai fost mereu pusa pe glume, ca stii sa fii deopotriva feminina si baietzoaica... Silvicul iti ureaza multe impliniri, sa nu il uiti, sa ai parte de persoane de calitate in jur, sa fii iubita, nu, de fapt, suna cam prea sec... rectific: sa fii iubita din suflet, sincer, sa iubesti si tu la randul tau si neaparat sa-ti fie dor de caterincile pe care le faceam noi in liceu... Si poate pastram legatura si noi :)
Cosmin, si tu ai fost un tip cu care m-am inteles bine, desi uneori cam stresezi lumea cu modul tau de a intrerupe discutiile sau a vorbi excesiv cateodata, insa m-am obisnuit cu felul tau si sigur o sa-mi aduc aminte de multele bancuri ce le faceam pe-acolo sau pe mess despre diverse persoane :P. Tre' sa mergem o data si noi la 4tuning ca prea le-am ratat :))
Pasa, Lalule, Lala, Iulia(cre' ca o sa uit peste ani care iti e numele din buletin) vreau sa stii ca tin mult la tine, ca esti unica persoana cu care nu m-am certat decat din fleacuri sau, ma rog, alea nu erau certuri...erau doar nervi de ocazie... :D Mersi ca m-ai suportat asa cum sunt, ca o adevarata prietena, ca ai fost mereu pusa pe glume, ca stii sa fii deopotriva feminina si baietzoaica... Silvicul iti ureaza multe impliniri, sa nu il uiti, sa ai parte de persoane de calitate in jur, sa fii iubita, nu, de fapt, suna cam prea sec... rectific: sa fii iubita din suflet, sincer, sa iubesti si tu la randul tau si neaparat sa-ti fie dor de caterincile pe care le faceam noi in liceu... Si poate pastram legatura si noi :)
Cosmin, si tu ai fost un tip cu care m-am inteles bine, desi uneori cam stresezi lumea cu modul tau de a intrerupe discutiile sau a vorbi excesiv cateodata, insa m-am obisnuit cu felul tau si sigur o sa-mi aduc aminte de multele bancuri ce le faceam pe-acolo sau pe mess despre diverse persoane :P. Tre' sa mergem o data si noi la 4tuning ca prea le-am ratat :))
vineri, 12 iunie 2009
The enD
Pare-se ca s-a terminat si calsa a 12a... clasa a 12a F. Pe de o parte regret multe. Regret ca nu avem amintiri impreuna, cu totii, regret ca dupa ce am tras linie, nu prea avem nimic ca rezultat, regret tot ce nu am facut si tot ce am facut gresit.
Noi chiar nu mai suntem nici macar cu numele 12F. Suntem literalmente individualizati.
Pot fi multe de spus despre cei 4 ani scursi asa... subit chiar. Parca ieri-alaltaieri stateam toti in clasa, crispati, ne holbam cu ochi lungi la diriga, ne zgaiam unii la altii curiosi, asteptand fiecare sa ne cunoastem, sa lagam prietenii stranse, sa vedem cine va fi "sefu' clasei"... app, Tzitzi, tu ai ajuns sefa pt ca nimeni nu s-a opus si ca nu a propus nimeni pe altcineva, mijto:)) :P
Imi pare bine ca am apucat sa va cunosc pe majoritatea destul de aproape, ma bucur si pentru cei care m-au calcat pe nervi in acesti 4 ani, ma bucur si pt cei care mi-au tinut piept intr-un fel sau altul, ma bucur pentru toti care mi-au aratat ca gandesc gresit(destul de rar s-a intamplat :D ) pentru ca fara voi nu as fi putut fi asa. Nu m-as fi putut forma atat de bine. Nu as fi putut fi asa cinic uneori, nu as fi fost pregatit pentru viitoarele trante ale vietii... Nu as fi putut sti cat de usor poate sa ma doboare o prezenta feminina anume... M-ati ajutat sa-mi cunosc limitele, sa-mi descopar lipsurile, sa ma cunosc mai bine. Tot voi m-ati ajutat sa devin atat de acid pe cat sunt acum. Si e foarte bine asa.
Dar, mai ales ma bucur pentru acei dintre voi care mi-au fost alaturi la greu, care au stiut sa-mi zica un "Silvica, da-o-n .............. de problema, las' ca trece!" sau "Silvicule, sunt alaturi de tine", multumesc celor care m-au incurajat sa merg mai departe si sa fiu EU, celor care m-au sprijinit la facut prostii sau mai stiu eu ce tampenii, multumesc celor care imi reaminteau "Bah, mai stii cand i-ai zis cutarui profesor faza aia?" sau "Coajaaaaaaaaaaaaaaa? Asa am invatat noi la scoala, COAJAAAAAAAAA".... Chiar va sunt recunoscator pentru ca voi ati presarat stropi marunti de veselie in mine, in zile in care poate ploua cu cele mai negre probleme.
Ma simt dator sa imi cer scuze pentru tot ce nu am facut bine, pentru tot timpul cand v-am calcat pe batatura (fara sa-mi fi dat seama, desigur). Tot cu regret imi aduc aminte de toti prietenii pe care mi i-am facut si dintr-un motiv sau altul i-am pierdut... Alea sunt cele mai mari dezamagiri, pe care un om, oricat de acid, dur si insensibil ar fi, nu poate sa le suporte. Mai ales cand implicate sunt prezente feminine. Nepoliticos ar fi sa nominalizez, deci ma rezum la a spune ca o persoana in cauza a fost un pion esential in cateva momente din viata mea, alta... este cea cu care ma voi intalni la o omleta... :)) Deci, da, altfel trebuia sa se astearna peste noi aceasta perioada de 4 ani... Viitorul nu-l stim... Dar macar invatam din trecut. Am multe de invatat si eu.
Urmatorii "la rand" sunt cei putini insi care m-ati surprins cu ajutorul vostru. Puncule, desi nu stiu daca e bine ca te expun, tin inca o data sa-ti multumesc pentru ce ai fost, pentru acei 2 ani in care mi-ai fost mereu aproape, pentru toate sfaturile tale, pentru multele intimitati ce nu pot fi spuse aici. Sa stii ca mereu te voi aprecia pentru cum ai rabdat ultimii 2 ani... si pt reactia de la ultima zi de liceu...love you, too, btw...u know what i mean ;) Ardeio, si tu te-ai aporpiat suficient de mine incat sa te consider o colega pe care nu o voi uita... Still owe you a drink @ Iulius Mall TM :)) Patrat, iti zic asa k sa ai motiv sa te enervezi pe mine iar, tre' sa recunosc ca meritai bataia aia de atunci :)) dar inca nu e vremea trecuta. Multzam pt ca ai fost deschis si pentru multele idei comune(ce tare, tocmai cu tine le aveam in comun.... :) ) PS: Pune-l pe Troie sa-ti cumpere un alt capac de WC.
Si my friend, Gxg..k asa te am scris in telefon... Bah sunt multe de zis aici, in dreptul nostru(ailalti care cititi chestia asta, sa nu credeti ca avem orienteari ciudate...relaxati-va... io incerc acum sa o cuceresc pe sor-sa prin el :))) ) Mah, sper sa te realizezi si sa nu ajungi ratatinviata, k bruta ta. Si legat de asta, sa nu iesi din clan, da?! Nu stiu daca are sens sa le scriu aici, pentru ca ma astept sa pastram legatura. Insa cine stie ce se va intampla, stii ca vom intra amandoi in medii diferite, insa nu cred ca il vei uita pe colegu' tau de banca, de caterinca, de note proaste, de chiul, de la metrou, de certuri... Oricum ma enervezi inca pt ca esti capos si idiot, chiar, cateodata, dar lasa... noroc ca nu suntem frati. Hope we'll keep in touch, though.
Andu, ai grija ce faci in continuare... e frumos drumul pe care ai apucat-o si sper ca ai ales si persoana potrivita. Iti doresc multe impliniri si daca vrodata voi putea sa te ajut in vreun fel, nu ezita sa iei legatura cu mine. Cat despre Gheolba, bah nu o sa ma uit la South Park pentru ca ajung ca tine :)) [kidding]... Marfa ca ne-am inteles asa bine spre sfarsit ;)
Iar pentru restul pe care nu v-am amintit, imi cer scuze... Am uitat... Iar pe unii v-am omis.
Asta ca sa inchei intr-un ton specific mie, cu o aroma de cinism.
Multa bafta tuturor.
Silvica
Noi chiar nu mai suntem nici macar cu numele 12F. Suntem literalmente individualizati.
Pot fi multe de spus despre cei 4 ani scursi asa... subit chiar. Parca ieri-alaltaieri stateam toti in clasa, crispati, ne holbam cu ochi lungi la diriga, ne zgaiam unii la altii curiosi, asteptand fiecare sa ne cunoastem, sa lagam prietenii stranse, sa vedem cine va fi "sefu' clasei"... app, Tzitzi, tu ai ajuns sefa pt ca nimeni nu s-a opus si ca nu a propus nimeni pe altcineva, mijto:)) :P
Imi pare bine ca am apucat sa va cunosc pe majoritatea destul de aproape, ma bucur si pentru cei care m-au calcat pe nervi in acesti 4 ani, ma bucur si pt cei care mi-au tinut piept intr-un fel sau altul, ma bucur pentru toti care mi-au aratat ca gandesc gresit(destul de rar s-a intamplat :D ) pentru ca fara voi nu as fi putut fi asa. Nu m-as fi putut forma atat de bine. Nu as fi putut fi asa cinic uneori, nu as fi fost pregatit pentru viitoarele trante ale vietii... Nu as fi putut sti cat de usor poate sa ma doboare o prezenta feminina anume... M-ati ajutat sa-mi cunosc limitele, sa-mi descopar lipsurile, sa ma cunosc mai bine. Tot voi m-ati ajutat sa devin atat de acid pe cat sunt acum. Si e foarte bine asa.
Dar, mai ales ma bucur pentru acei dintre voi care mi-au fost alaturi la greu, care au stiut sa-mi zica un "Silvica, da-o-n .............. de problema, las' ca trece!" sau "Silvicule, sunt alaturi de tine", multumesc celor care m-au incurajat sa merg mai departe si sa fiu EU, celor care m-au sprijinit la facut prostii sau mai stiu eu ce tampenii, multumesc celor care imi reaminteau "Bah, mai stii cand i-ai zis cutarui profesor faza aia?" sau "Coajaaaaaaaaaaaaaaa? Asa am invatat noi la scoala, COAJAAAAAAAAA".... Chiar va sunt recunoscator pentru ca voi ati presarat stropi marunti de veselie in mine, in zile in care poate ploua cu cele mai negre probleme.
Ma simt dator sa imi cer scuze pentru tot ce nu am facut bine, pentru tot timpul cand v-am calcat pe batatura (fara sa-mi fi dat seama, desigur). Tot cu regret imi aduc aminte de toti prietenii pe care mi i-am facut si dintr-un motiv sau altul i-am pierdut... Alea sunt cele mai mari dezamagiri, pe care un om, oricat de acid, dur si insensibil ar fi, nu poate sa le suporte. Mai ales cand implicate sunt prezente feminine. Nepoliticos ar fi sa nominalizez, deci ma rezum la a spune ca o persoana in cauza a fost un pion esential in cateva momente din viata mea, alta... este cea cu care ma voi intalni la o omleta... :)) Deci, da, altfel trebuia sa se astearna peste noi aceasta perioada de 4 ani... Viitorul nu-l stim... Dar macar invatam din trecut. Am multe de invatat si eu.
Urmatorii "la rand" sunt cei putini insi care m-ati surprins cu ajutorul vostru. Puncule, desi nu stiu daca e bine ca te expun, tin inca o data sa-ti multumesc pentru ce ai fost, pentru acei 2 ani in care mi-ai fost mereu aproape, pentru toate sfaturile tale, pentru multele intimitati ce nu pot fi spuse aici. Sa stii ca mereu te voi aprecia pentru cum ai rabdat ultimii 2 ani... si pt reactia de la ultima zi de liceu...love you, too, btw...u know what i mean ;) Ardeio, si tu te-ai aporpiat suficient de mine incat sa te consider o colega pe care nu o voi uita... Still owe you a drink @ Iulius Mall TM :)) Patrat, iti zic asa k sa ai motiv sa te enervezi pe mine iar, tre' sa recunosc ca meritai bataia aia de atunci :)) dar inca nu e vremea trecuta. Multzam pt ca ai fost deschis si pentru multele idei comune(ce tare, tocmai cu tine le aveam in comun.... :) ) PS: Pune-l pe Troie sa-ti cumpere un alt capac de WC.
Si my friend, Gxg..k asa te am scris in telefon... Bah sunt multe de zis aici, in dreptul nostru(ailalti care cititi chestia asta, sa nu credeti ca avem orienteari ciudate...relaxati-va... io incerc acum sa o cuceresc pe sor-sa prin el :))) ) Mah, sper sa te realizezi si sa nu ajungi ratatinviata, k bruta ta. Si legat de asta, sa nu iesi din clan, da?! Nu stiu daca are sens sa le scriu aici, pentru ca ma astept sa pastram legatura. Insa cine stie ce se va intampla, stii ca vom intra amandoi in medii diferite, insa nu cred ca il vei uita pe colegu' tau de banca, de caterinca, de note proaste, de chiul, de la metrou, de certuri... Oricum ma enervezi inca pt ca esti capos si idiot, chiar, cateodata, dar lasa... noroc ca nu suntem frati. Hope we'll keep in touch, though.
Andu, ai grija ce faci in continuare... e frumos drumul pe care ai apucat-o si sper ca ai ales si persoana potrivita. Iti doresc multe impliniri si daca vrodata voi putea sa te ajut in vreun fel, nu ezita sa iei legatura cu mine. Cat despre Gheolba, bah nu o sa ma uit la South Park pentru ca ajung ca tine :)) [kidding]... Marfa ca ne-am inteles asa bine spre sfarsit ;)
Iar pentru restul pe care nu v-am amintit, imi cer scuze... Am uitat... Iar pe unii v-am omis.
Asta ca sa inchei intr-un ton specific mie, cu o aroma de cinism.
Multa bafta tuturor.
Silvica
joi, 20 noiembrie 2008
Votati partidul VRV! (deviza noastra este V'ATI RATAT VIATAAAA")
Dragii mei toavarasi, stimati concetateni,
Ne aflam astazi aici, unde vom scrie istoria. Ea va fi citita de restul lumii astfel: romanii au intrat in criza economica, teritoriala si de populatie. Toate elementele susnumite lipsesc de cand presedintele Silvica a preluat puterea.
Va multumesc din sufletul meu de roman, iubitor de patrie si popor, pentru ca m'ati ales presedintele vostru. De azi, asa cum am promis in campanie, vom revolutiona statul roman. Romania nu se va mai numi Romania, ci Nonungaria. Cu aceasta ocazie, tin sa precizez un amanunt important pe care l'am omis in campanie: toti cetatenii maghiari din acest stat, ce domiciliaza pe teritoriul Nonungariei, sunt obligati sa nu paraseasca orasele unde se afla. Drepturile lor vor fi anulate, mancarea va fi redusa la 2 paini/ luna si 4 l apa, locurile de munca pe care ei le ocupa vor fi disponibilizate inca de maine. Imi pare rau, dragi bozgorei, dar ati stat pe capul nostru atatia ani, acum vom sta si noi pe capetele voastre: veti fi ingropati intr'un cimitir unic in Europa, va voi face unul inovator. In ce consta inovatia? Ei bine, cimitirul va fi pe toata suprafata judetului Harghita, iar dupa ce veti ocupa toate locurile pe care cu drag vi le'am sapat acolo, cel mai mare parc de distractie va fi ridicat pe suprafata cimitirului, respectiv pe capetele voastre... sau ce mai ramane din ele.
In alta ordine de idei, banii va vor lipsi. In aceasta tara nu se va mai face comert, nu se va mai lucra, ci doar se va folosi spatiul ei pentru satisfacerea placerilor personale. Banii... munciti in afara, va rupeti spinarile pentru capsunele altora, muriti prin inchisori in Italia, nu ma intereeaza. Toti banii existenti in acest stat, la acest moment, mi'au umplut mie conturile si sublaternilor mei.
Ierarhia in stat va fi urmatoarea: EU, 4 sublaterni si atat. Cine are ceva de obiectat la aceste lucruri, cine are ceva de obiectat, oricine nu este multumit, oricui face altceva decat vreau eu, i se va aplica una dintre aceste pedepse, depinzand de sentinta pe care EU o voi da.(Se subintelege inexistenta Curtii de Justitie in Nonungaria)
Pedeapsa poate fi: vinderea persoanei respective ca sclav arabilor, impuscarea intre ochi sau linsari succesive pana la stadiul in care vinovatul implora sa fie ucis sau comite suicid.
Cu timpul, dragii mei patrioti, veti muri in stat, veti fugi precum cainii prin Europa vanati de Interpol crezand ca sunteti niste tigani la cersit sau veti fi ucisi in propriul stat, de altii ca voi.
Cei care, insa, veti supravietui, veti fi trimisi sa luptati impotriva Ungariei, vom folosi toate mijloacele de care dispunem pentru a sterge acea tara de pe harta. Cine refuza, este numit dusmanul poporului. Iata acelasi termen adus la un nivel superior.
Cu timpul, cand voi ramane fara popor in tara, voi incerca sa vand plaiurile mioritice rusnacilor, ma voi duce pe o insula pustie, plin de bani, cu un ultim mesaj, strigat in gura mare "M'ATI ALES... SIIIIIIIIIIIIII V'ATI RATAT VIATAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA"
.... Ce vis.... acum ma duc sa pap ousor:)))
[acest program este un pamflet. orice asemanare cu persoane din viata reala este pur o coincidenta]
Ne aflam astazi aici, unde vom scrie istoria. Ea va fi citita de restul lumii astfel: romanii au intrat in criza economica, teritoriala si de populatie. Toate elementele susnumite lipsesc de cand presedintele Silvica a preluat puterea.
Va multumesc din sufletul meu de roman, iubitor de patrie si popor, pentru ca m'ati ales presedintele vostru. De azi, asa cum am promis in campanie, vom revolutiona statul roman. Romania nu se va mai numi Romania, ci Nonungaria. Cu aceasta ocazie, tin sa precizez un amanunt important pe care l'am omis in campanie: toti cetatenii maghiari din acest stat, ce domiciliaza pe teritoriul Nonungariei, sunt obligati sa nu paraseasca orasele unde se afla. Drepturile lor vor fi anulate, mancarea va fi redusa la 2 paini/ luna si 4 l apa, locurile de munca pe care ei le ocupa vor fi disponibilizate inca de maine. Imi pare rau, dragi bozgorei, dar ati stat pe capul nostru atatia ani, acum vom sta si noi pe capetele voastre: veti fi ingropati intr'un cimitir unic in Europa, va voi face unul inovator. In ce consta inovatia? Ei bine, cimitirul va fi pe toata suprafata judetului Harghita, iar dupa ce veti ocupa toate locurile pe care cu drag vi le'am sapat acolo, cel mai mare parc de distractie va fi ridicat pe suprafata cimitirului, respectiv pe capetele voastre... sau ce mai ramane din ele.
In alta ordine de idei, banii va vor lipsi. In aceasta tara nu se va mai face comert, nu se va mai lucra, ci doar se va folosi spatiul ei pentru satisfacerea placerilor personale. Banii... munciti in afara, va rupeti spinarile pentru capsunele altora, muriti prin inchisori in Italia, nu ma intereeaza. Toti banii existenti in acest stat, la acest moment, mi'au umplut mie conturile si sublaternilor mei.
Ierarhia in stat va fi urmatoarea: EU, 4 sublaterni si atat. Cine are ceva de obiectat la aceste lucruri, cine are ceva de obiectat, oricine nu este multumit, oricui face altceva decat vreau eu, i se va aplica una dintre aceste pedepse, depinzand de sentinta pe care EU o voi da.(Se subintelege inexistenta Curtii de Justitie in Nonungaria)
Pedeapsa poate fi: vinderea persoanei respective ca sclav arabilor, impuscarea intre ochi sau linsari succesive pana la stadiul in care vinovatul implora sa fie ucis sau comite suicid.
Cu timpul, dragii mei patrioti, veti muri in stat, veti fugi precum cainii prin Europa vanati de Interpol crezand ca sunteti niste tigani la cersit sau veti fi ucisi in propriul stat, de altii ca voi.
Cei care, insa, veti supravietui, veti fi trimisi sa luptati impotriva Ungariei, vom folosi toate mijloacele de care dispunem pentru a sterge acea tara de pe harta. Cine refuza, este numit dusmanul poporului. Iata acelasi termen adus la un nivel superior.
Cu timpul, cand voi ramane fara popor in tara, voi incerca sa vand plaiurile mioritice rusnacilor, ma voi duce pe o insula pustie, plin de bani, cu un ultim mesaj, strigat in gura mare "M'ATI ALES... SIIIIIIIIIIIIII V'ATI RATAT VIATAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA"
.... Ce vis.... acum ma duc sa pap ousor:)))
[acest program este un pamflet. orice asemanare cu persoane din viata reala este pur o coincidenta]
luni, 13 octombrie 2008
Forma fata continut
Cred ca trebuia sa soseasca si clipa asta, cand totul se naruie, cand totul fuge, cand totul renunta, cand totul uita, cand totul dispare, cand totul se evapora... Cand totul devine nimic.
Desi par acum un emo, sunt exact pe dos. Sunt doar un luptator infrant. Si da, aici am pierdut. Acum gandesc in multe feluri, despre multi. Acum vad totul altfel si imi doresc sa existe cineva care sa ma trezeasca candva si sa'mi spuna ca e un cosmar. Ca e o farsa. Dar, mai mult ma amagesc.
Si astfel, in viata mea se ridica multe probleme, multe intrebari, multe grijuri, o doza fatala as putea spune de durere. Raspunsuri nu am, fericirea se ridica odata cu praful starnit de fuga aceasta prin viata, oamenii de care am nevoie... se ascund care dupa ce pot.... si ma trezesc singur... si... cu ce am gresit?!
E greu sa fii incarcat cu o gramada de greutati, mai ales cand nu le meriti, cand nu tu ai decis eronat, cand tu lupti si nu ai cu cine, nu ai impotriva cui, nu ai aliat, esti atat de singur incat si singuratatea iti pare un partener de incredere, nu ai de ce sa lupti pentru ca lupta e pierduta din start. E un fel de blat... Pe nedrept! Rabdarea... e un factor cheie, insa se poate transforma intr o drama continua, iar asta nu mai sunt dispus sa sacrific... Intr'adevar, sacrificiul e un bine nedorit de multi. Dar el imparte totul in ura si iubire. De ce atunci cand cantaresti o persoana si o indeletnicire se... De fapt, stai, se poate cantari o persoana cu altceva? Cu unele interese personale...? Ar fi interesant de dezbatut acest aspect candva... Cu oricine. Absolut oricine.
Prapastia se apropie. De ce nu as cadea niciodata in ea? De ce trebuie eu sa fiu tare? De ce trebuie sa daram eu orice zid? de ce nu l'as cladi mai inalt decat este? Altii cum de pot? De ce sa mai fiu papusa "VIETII"? Sau a oamenilor care se intalnesc de'a lungul vietii cu... personajul TU? Cat se poate ascunde un om dupa un gand? Cat poate tace un om? Cat poate minti viata? Cat poate viata sa si bata joc de tine?
E posibil sa iti atingi fericirea, culmea fericirii si sa ramai acolo? Mereu va veni si panta descendenta? Daca da, de ce mai urci acolo? de ce sa ti placa acolo sus? parca nu ti vine sa renunti la varful acela... dar brusc ti se face frica si ingheti. tu si pe cei din jur. incerci sa fugi... te temi... dar tot n o sa scapi... si cine stie unde sunt cei de care ai nevoie sa te ridice atunci cand tu te incalzesti si te dezmortesti... pot fi apusi... doborati de greutati... si constati uimit ca si singuratatea e un prieten fals. ca multi din viata... abisul necunoasterii... si imprevizibilului sfasietor... aham, e un bazar al necazurilor si cateodata, rareori cand zici ca gasesti un chilipir, ajungi acasa si descoperi ca e un chici.
As vrea sa pot... sa am o viata noua... sa nu repet niciun pas gresit... sa gasesc fericirea eterna... nemuritoare... sa pot trage o linie dedesuptul tuturor clipelor vietii mele si sa inchid ochii, cu un zambet luminos pe fata... murmurand implinit... te'am gasit, [...]!
As vrea... dar... cheia e la [...], iar [...] poate insemna multe.
[...] e ce ti'ai dorit mereu si inca nu'l ai. In schimb merita sa speri la el.
Desi par acum un emo, sunt exact pe dos. Sunt doar un luptator infrant. Si da, aici am pierdut. Acum gandesc in multe feluri, despre multi. Acum vad totul altfel si imi doresc sa existe cineva care sa ma trezeasca candva si sa'mi spuna ca e un cosmar. Ca e o farsa. Dar, mai mult ma amagesc.
Si astfel, in viata mea se ridica multe probleme, multe intrebari, multe grijuri, o doza fatala as putea spune de durere. Raspunsuri nu am, fericirea se ridica odata cu praful starnit de fuga aceasta prin viata, oamenii de care am nevoie... se ascund care dupa ce pot.... si ma trezesc singur... si... cu ce am gresit?!
E greu sa fii incarcat cu o gramada de greutati, mai ales cand nu le meriti, cand nu tu ai decis eronat, cand tu lupti si nu ai cu cine, nu ai impotriva cui, nu ai aliat, esti atat de singur incat si singuratatea iti pare un partener de incredere, nu ai de ce sa lupti pentru ca lupta e pierduta din start. E un fel de blat... Pe nedrept! Rabdarea... e un factor cheie, insa se poate transforma intr o drama continua, iar asta nu mai sunt dispus sa sacrific... Intr'adevar, sacrificiul e un bine nedorit de multi. Dar el imparte totul in ura si iubire. De ce atunci cand cantaresti o persoana si o indeletnicire se... De fapt, stai, se poate cantari o persoana cu altceva? Cu unele interese personale...? Ar fi interesant de dezbatut acest aspect candva... Cu oricine. Absolut oricine.
Prapastia se apropie. De ce nu as cadea niciodata in ea? De ce trebuie eu sa fiu tare? De ce trebuie sa daram eu orice zid? de ce nu l'as cladi mai inalt decat este? Altii cum de pot? De ce sa mai fiu papusa "VIETII"? Sau a oamenilor care se intalnesc de'a lungul vietii cu... personajul TU? Cat se poate ascunde un om dupa un gand? Cat poate tace un om? Cat poate minti viata? Cat poate viata sa si bata joc de tine?
E posibil sa iti atingi fericirea, culmea fericirii si sa ramai acolo? Mereu va veni si panta descendenta? Daca da, de ce mai urci acolo? de ce sa ti placa acolo sus? parca nu ti vine sa renunti la varful acela... dar brusc ti se face frica si ingheti. tu si pe cei din jur. incerci sa fugi... te temi... dar tot n o sa scapi... si cine stie unde sunt cei de care ai nevoie sa te ridice atunci cand tu te incalzesti si te dezmortesti... pot fi apusi... doborati de greutati... si constati uimit ca si singuratatea e un prieten fals. ca multi din viata... abisul necunoasterii... si imprevizibilului sfasietor... aham, e un bazar al necazurilor si cateodata, rareori cand zici ca gasesti un chilipir, ajungi acasa si descoperi ca e un chici.
As vrea sa pot... sa am o viata noua... sa nu repet niciun pas gresit... sa gasesc fericirea eterna... nemuritoare... sa pot trage o linie dedesuptul tuturor clipelor vietii mele si sa inchid ochii, cu un zambet luminos pe fata... murmurand implinit... te'am gasit, [...]!
As vrea... dar... cheia e la [...], iar [...] poate insemna multe.
[...] e ce ti'ai dorit mereu si inca nu'l ai. In schimb merita sa speri la el.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
