Timisoara. Noiembrie 2009. Toamna. Nasol.
Toamna este anotimpul blazarii. Nu sugereaza nimic altceva decat blazare. Cat mai multa. In cat mai multe forme. Fiecare mai perversa ca cea de dinainte.
Insa ciudat, toamna asta, cea de acum, de anul asta numai, are ceva aparte. Nedefinit. Poate este taina schimbarii decorului. Bucuresti este way too different from Timisoara. Dar va ramane Bucuresti mereu pentru mine. Locul cel mai adanc din sufletul meu isi oglindeste mereu amintiri in metropola. Si totusi, aerul de toamna timisoreana aduce un parfum de placere. De o implinire...efemera. Asterne inexplicabile confuzii in mintea mea. Efervescenta de sentimente, flashback-uri, coplesitoare stari de nostalgie. Tipice toamnei. Dar altfel. Un alt fel de altfel. Ciudat in mod clar.
Frumos este a constata ca esti un mic om intr-un oras mic. E chiar interesanta postura. Si o savurez pana la ultima picatura. Este ca un fel de quest... Incerci sa descperi cum sa ajungi de aici la posta, la banca, in centru. Care este centrul. Cauti locusoare de regenerare, unde sa fii doar tu cu tine si ce e in jur, pentru clipele alea scarboase. Cauti sa explorezi. Desi stii ca nu ajuta la nimic. Dar e un fel de ocupatie si asta. Si nu ai cum sa nu fi izbit de calmul ce pluteste prin animarea citadina. Este frapant. Si te atrage ca un magnet.
Aici parca si rutina se imbogateste cu alta denotatie.
Este un loc unde pot sa imi fac amintiri. Vreau?
Timisoara face blazarea savuroasa. Siropoasa si o dizolva.
Uau!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu