Tocmai am terminat o conversatie cu tata acum doua minutele. Si mi-ar fi placut sa nu fi aflat ce am sa povestesc in continuare. Aproape ca imi vine sa plang.
Este vorba de un prieten al meu. Ne stim de mici, am copilarit oarecum impreuna, nu neaparat ca ne vizitam des, insa mergeam in tabere, la munte, ne stiam oarecum binisor. Cand ne-am marit am inceput sa facem diverse tampenii impreuna, mereu ne ciondaneam sau ne bateam razand, dadeam unul in altul cu zambetul pe buze, incat toti din jur credeau ca glumim. Dar chiar durea. Acum insa, ma doare mult mai tare ce se petrece. Suspin. De doua luni a slabit 20 kg, el un munte de om ce avea 100kg mai totdeauna. Totul a inceput de la o durere de genunchi. Se plangea de asa ceva, dar nu a dat importanta.. Durerea a persistat. Si recent a ajuns pe la medici. A trecut o vreme cand a umblat din doctor in doctor pentru ca niciunul nu stia sa-l diagnsticheze.
Acum e suspect de leucemie. Si ma doare. Si nu as vrea sa fie el. Sau nimeni altcineva. Si e greu sa traiesc cu impresia ca azi este, dar maine poate se va duce.
Astept cu nerabdare o infirmare.
Please help us, God. Please.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Stiu ce simti si te inteleg! Eu (desi nu stiu daca stiai) sunt tratat de cancer! Am avut cancer acum 3 ani si uite ca sunt bine, la facultate. Sunt sigur ca daca vei fi langa el si daca va urma tratamentul prescris de incolog se va face bine!
DOAMNE AJUTA si tine-ne la curent cu starea lui!
Trimiteți un comentariu