De nedescris in cele mai potrivite cuvinte

Lenea se face din ce in ce mai stapana peste mine si simt cum isi cladeste un imperiu in starea mea generala de spirit dominand si supunand orice initiativa a mea de a face altceva decat a pierde timpul. De asta am sa povestesc abia acum ceea ce tre'a spus ieri despre ieri si nu azi. Rusinica mie!
Da. Ziua de ieri TOATA, dar absolut TOATA, o pot rezuma ca incarcatura si activitate in 4 minute semnificative. Cele 4 minute in care m-am simtit zeu, cum ziceam cand eram inca licean, sau tatal lor, cum zic acum, student fiind in capitala banatului. De ce? FOARTE TARE: pentru ca m-am tirat ranjind sfidator din examenul [restanta] de la analiza dupa nici mai mult nici mai putin de 4 minute de la debut.
Pe-ndelete: ajung la facultate, cu oaresce emotii, nu din grija dificultatii subiectelor, ci la gandul ca trebuie sa-mi asum riscul copiatului si al consecintelor lui. Restanta se tine intr-un amfiteatru incapator, din cele auzite, capacitatea lui este de vreo doua sute de persoane, deci las cititorul sa traga concluziile despre prof si examen in sine. In usa amfiteatrului o gloata de studenti asteptam marea provocare. Printre ei, spaima vestului si a Politehnicii din Timisoara, nimeni altul decat distinsul profesor, Domnul Ene. Si cand zic spaima vestului si a universitatii, chiar nu impletesc nicio iornie cu vorbele astea! Este un tip ciudatel, tanar, cu miscari robotice, isteric, comunist, are o prestanta sovietica, mama lui cred ca este confundabila cu MADĂR RAŞA [Mother Russia pentru cei carora nu le merg rotitele], statura mica spre medie, imbracat ca un veritabil pupincurist la camasa, cravatica, vesta [!], sacou, un costum din trei piese ce nu se potrivea in peisajul de studenti picati la prima prezentare, omul nostru vine imbracat ca de nunta sau de ce nu, botez, Craciun, ziua sefului sau orice alta sarbatoare ce implica multa bucurie. Fecaloid, pe scurt.
Circul penibilului atinge cote alarmante cand omul-anti-Boc, proful nostru de analiza, isi ia talpasita de la examen si il lasa pe campionul la curling sa fie << IN CHARGE >>.
Mult asteptatul, dar, simultan si nedoritul moment al primirii subiectelor a sosit. Ma aflam cu foita pe banca, in fata ochilor. Am citit partea teoretica, imi facea cu ochiul prima cerinta, a doua era digerabila, dar visele mele s-au naruit odata cu prima criza de personalitate a lui Ene.
Deci nu avea sens sa incerc sa copiez. Cum bine planuiam inca de pe hol cu un coleg sa nu stam sa pierdem vremea la examen, am asteptat sa parcurg subiectele pana la capat, cu cititul, la o problema ma uitam ca la un text in araba moderna, am prins un moment cand s-a ridicat alt temerar in picioare pentru a preda "lucrarea", tzop si eu pe doua bete, imi trantesc zambetul tamp si perfid pe moaca, cobor mandru si nobil scarile lungi pana jos la catedra, las lucrarea, mentin zambetul si pe aici mi-e drumul.
Clipele de cand m-am ridicat in picioare si pana am parasit sala au fost pentru mine un soi de ambrozie, extazul ca am creat amintirea examenului de 4 minute, extazul ca in studentie am fost atat de inconstient incat am plecat -exact ca in momentul cand am venit- de la prima restanta, singura diferenta pe care timpul a facut-o constand in faptul ca numele mi l-am scris pe foaie si nimic altceva, memorabila clipa cand i-am inmanat foile stalinistului ce patrola in jurul catedrelor pana atunci... Ce tablou perfect!
Sublim e sentimentul cand faci ceva altfel decat ce ar trebui in mod normal [aici ma refer la a nu invata pentru o restanta] si ca rasplata, primesti o satisfactie nebuna si desavarsita ce bate de departe efectele negative ale problemei, sa-i zic asa. [gen sunt candidat si la prezentarea a treia]
4 minute pot fi cheia, pot schimba destine, dar si situatii. In multe moduri stranii.
4 minute dureaza pana la sfarsit.
4 minute valoreaza infinit.