aha... Am realizat ca am uitat 2 persoane importante deocamdata:))
Pasa, Lalule, Lala, Iulia(cre' ca o sa uit peste ani care iti e numele din buletin) vreau sa stii ca tin mult la tine, ca esti unica persoana cu care nu m-am certat decat din fleacuri sau, ma rog, alea nu erau certuri...erau doar nervi de ocazie... :D Mersi ca m-ai suportat asa cum sunt, ca o adevarata prietena, ca ai fost mereu pusa pe glume, ca stii sa fii deopotriva feminina si baietzoaica... Silvicul iti ureaza multe impliniri, sa nu il uiti, sa ai parte de persoane de calitate in jur, sa fii iubita, nu, de fapt, suna cam prea sec... rectific: sa fii iubita din suflet, sincer, sa iubesti si tu la randul tau si neaparat sa-ti fie dor de caterincile pe care le faceam noi in liceu... Si poate pastram legatura si noi :)
Cosmin, si tu ai fost un tip cu care m-am inteles bine, desi uneori cam stresezi lumea cu modul tau de a intrerupe discutiile sau a vorbi excesiv cateodata, insa m-am obisnuit cu felul tau si sigur o sa-mi aduc aminte de multele bancuri ce le faceam pe-acolo sau pe mess despre diverse persoane :P. Tre' sa mergem o data si noi la 4tuning ca prea le-am ratat :))
duminică, 14 iunie 2009
vineri, 12 iunie 2009
The enD
Pare-se ca s-a terminat si calsa a 12a... clasa a 12a F. Pe de o parte regret multe. Regret ca nu avem amintiri impreuna, cu totii, regret ca dupa ce am tras linie, nu prea avem nimic ca rezultat, regret tot ce nu am facut si tot ce am facut gresit.
Noi chiar nu mai suntem nici macar cu numele 12F. Suntem literalmente individualizati.
Pot fi multe de spus despre cei 4 ani scursi asa... subit chiar. Parca ieri-alaltaieri stateam toti in clasa, crispati, ne holbam cu ochi lungi la diriga, ne zgaiam unii la altii curiosi, asteptand fiecare sa ne cunoastem, sa lagam prietenii stranse, sa vedem cine va fi "sefu' clasei"... app, Tzitzi, tu ai ajuns sefa pt ca nimeni nu s-a opus si ca nu a propus nimeni pe altcineva, mijto:)) :P
Imi pare bine ca am apucat sa va cunosc pe majoritatea destul de aproape, ma bucur si pentru cei care m-au calcat pe nervi in acesti 4 ani, ma bucur si pt cei care mi-au tinut piept intr-un fel sau altul, ma bucur pentru toti care mi-au aratat ca gandesc gresit(destul de rar s-a intamplat :D ) pentru ca fara voi nu as fi putut fi asa. Nu m-as fi putut forma atat de bine. Nu as fi putut fi asa cinic uneori, nu as fi fost pregatit pentru viitoarele trante ale vietii... Nu as fi putut sti cat de usor poate sa ma doboare o prezenta feminina anume... M-ati ajutat sa-mi cunosc limitele, sa-mi descopar lipsurile, sa ma cunosc mai bine. Tot voi m-ati ajutat sa devin atat de acid pe cat sunt acum. Si e foarte bine asa.
Dar, mai ales ma bucur pentru acei dintre voi care mi-au fost alaturi la greu, care au stiut sa-mi zica un "Silvica, da-o-n .............. de problema, las' ca trece!" sau "Silvicule, sunt alaturi de tine", multumesc celor care m-au incurajat sa merg mai departe si sa fiu EU, celor care m-au sprijinit la facut prostii sau mai stiu eu ce tampenii, multumesc celor care imi reaminteau "Bah, mai stii cand i-ai zis cutarui profesor faza aia?" sau "Coajaaaaaaaaaaaaaaa? Asa am invatat noi la scoala, COAJAAAAAAAAA".... Chiar va sunt recunoscator pentru ca voi ati presarat stropi marunti de veselie in mine, in zile in care poate ploua cu cele mai negre probleme.
Ma simt dator sa imi cer scuze pentru tot ce nu am facut bine, pentru tot timpul cand v-am calcat pe batatura (fara sa-mi fi dat seama, desigur). Tot cu regret imi aduc aminte de toti prietenii pe care mi i-am facut si dintr-un motiv sau altul i-am pierdut... Alea sunt cele mai mari dezamagiri, pe care un om, oricat de acid, dur si insensibil ar fi, nu poate sa le suporte. Mai ales cand implicate sunt prezente feminine. Nepoliticos ar fi sa nominalizez, deci ma rezum la a spune ca o persoana in cauza a fost un pion esential in cateva momente din viata mea, alta... este cea cu care ma voi intalni la o omleta... :)) Deci, da, altfel trebuia sa se astearna peste noi aceasta perioada de 4 ani... Viitorul nu-l stim... Dar macar invatam din trecut. Am multe de invatat si eu.
Urmatorii "la rand" sunt cei putini insi care m-ati surprins cu ajutorul vostru. Puncule, desi nu stiu daca e bine ca te expun, tin inca o data sa-ti multumesc pentru ce ai fost, pentru acei 2 ani in care mi-ai fost mereu aproape, pentru toate sfaturile tale, pentru multele intimitati ce nu pot fi spuse aici. Sa stii ca mereu te voi aprecia pentru cum ai rabdat ultimii 2 ani... si pt reactia de la ultima zi de liceu...love you, too, btw...u know what i mean ;) Ardeio, si tu te-ai aporpiat suficient de mine incat sa te consider o colega pe care nu o voi uita... Still owe you a drink @ Iulius Mall TM :)) Patrat, iti zic asa k sa ai motiv sa te enervezi pe mine iar, tre' sa recunosc ca meritai bataia aia de atunci :)) dar inca nu e vremea trecuta. Multzam pt ca ai fost deschis si pentru multele idei comune(ce tare, tocmai cu tine le aveam in comun.... :) ) PS: Pune-l pe Troie sa-ti cumpere un alt capac de WC.
Si my friend, Gxg..k asa te am scris in telefon... Bah sunt multe de zis aici, in dreptul nostru(ailalti care cititi chestia asta, sa nu credeti ca avem orienteari ciudate...relaxati-va... io incerc acum sa o cuceresc pe sor-sa prin el :))) ) Mah, sper sa te realizezi si sa nu ajungi ratatinviata, k bruta ta. Si legat de asta, sa nu iesi din clan, da?! Nu stiu daca are sens sa le scriu aici, pentru ca ma astept sa pastram legatura. Insa cine stie ce se va intampla, stii ca vom intra amandoi in medii diferite, insa nu cred ca il vei uita pe colegu' tau de banca, de caterinca, de note proaste, de chiul, de la metrou, de certuri... Oricum ma enervezi inca pt ca esti capos si idiot, chiar, cateodata, dar lasa... noroc ca nu suntem frati. Hope we'll keep in touch, though.
Andu, ai grija ce faci in continuare... e frumos drumul pe care ai apucat-o si sper ca ai ales si persoana potrivita. Iti doresc multe impliniri si daca vrodata voi putea sa te ajut in vreun fel, nu ezita sa iei legatura cu mine. Cat despre Gheolba, bah nu o sa ma uit la South Park pentru ca ajung ca tine :)) [kidding]... Marfa ca ne-am inteles asa bine spre sfarsit ;)
Iar pentru restul pe care nu v-am amintit, imi cer scuze... Am uitat... Iar pe unii v-am omis.
Asta ca sa inchei intr-un ton specific mie, cu o aroma de cinism.
Multa bafta tuturor.
Silvica
Noi chiar nu mai suntem nici macar cu numele 12F. Suntem literalmente individualizati.
Pot fi multe de spus despre cei 4 ani scursi asa... subit chiar. Parca ieri-alaltaieri stateam toti in clasa, crispati, ne holbam cu ochi lungi la diriga, ne zgaiam unii la altii curiosi, asteptand fiecare sa ne cunoastem, sa lagam prietenii stranse, sa vedem cine va fi "sefu' clasei"... app, Tzitzi, tu ai ajuns sefa pt ca nimeni nu s-a opus si ca nu a propus nimeni pe altcineva, mijto:)) :P
Imi pare bine ca am apucat sa va cunosc pe majoritatea destul de aproape, ma bucur si pentru cei care m-au calcat pe nervi in acesti 4 ani, ma bucur si pt cei care mi-au tinut piept intr-un fel sau altul, ma bucur pentru toti care mi-au aratat ca gandesc gresit(destul de rar s-a intamplat :D ) pentru ca fara voi nu as fi putut fi asa. Nu m-as fi putut forma atat de bine. Nu as fi putut fi asa cinic uneori, nu as fi fost pregatit pentru viitoarele trante ale vietii... Nu as fi putut sti cat de usor poate sa ma doboare o prezenta feminina anume... M-ati ajutat sa-mi cunosc limitele, sa-mi descopar lipsurile, sa ma cunosc mai bine. Tot voi m-ati ajutat sa devin atat de acid pe cat sunt acum. Si e foarte bine asa.
Dar, mai ales ma bucur pentru acei dintre voi care mi-au fost alaturi la greu, care au stiut sa-mi zica un "Silvica, da-o-n .............. de problema, las' ca trece!" sau "Silvicule, sunt alaturi de tine", multumesc celor care m-au incurajat sa merg mai departe si sa fiu EU, celor care m-au sprijinit la facut prostii sau mai stiu eu ce tampenii, multumesc celor care imi reaminteau "Bah, mai stii cand i-ai zis cutarui profesor faza aia?" sau "Coajaaaaaaaaaaaaaaa? Asa am invatat noi la scoala, COAJAAAAAAAAA".... Chiar va sunt recunoscator pentru ca voi ati presarat stropi marunti de veselie in mine, in zile in care poate ploua cu cele mai negre probleme.
Ma simt dator sa imi cer scuze pentru tot ce nu am facut bine, pentru tot timpul cand v-am calcat pe batatura (fara sa-mi fi dat seama, desigur). Tot cu regret imi aduc aminte de toti prietenii pe care mi i-am facut si dintr-un motiv sau altul i-am pierdut... Alea sunt cele mai mari dezamagiri, pe care un om, oricat de acid, dur si insensibil ar fi, nu poate sa le suporte. Mai ales cand implicate sunt prezente feminine. Nepoliticos ar fi sa nominalizez, deci ma rezum la a spune ca o persoana in cauza a fost un pion esential in cateva momente din viata mea, alta... este cea cu care ma voi intalni la o omleta... :)) Deci, da, altfel trebuia sa se astearna peste noi aceasta perioada de 4 ani... Viitorul nu-l stim... Dar macar invatam din trecut. Am multe de invatat si eu.
Urmatorii "la rand" sunt cei putini insi care m-ati surprins cu ajutorul vostru. Puncule, desi nu stiu daca e bine ca te expun, tin inca o data sa-ti multumesc pentru ce ai fost, pentru acei 2 ani in care mi-ai fost mereu aproape, pentru toate sfaturile tale, pentru multele intimitati ce nu pot fi spuse aici. Sa stii ca mereu te voi aprecia pentru cum ai rabdat ultimii 2 ani... si pt reactia de la ultima zi de liceu...love you, too, btw...u know what i mean ;) Ardeio, si tu te-ai aporpiat suficient de mine incat sa te consider o colega pe care nu o voi uita... Still owe you a drink @ Iulius Mall TM :)) Patrat, iti zic asa k sa ai motiv sa te enervezi pe mine iar, tre' sa recunosc ca meritai bataia aia de atunci :)) dar inca nu e vremea trecuta. Multzam pt ca ai fost deschis si pentru multele idei comune(ce tare, tocmai cu tine le aveam in comun.... :) ) PS: Pune-l pe Troie sa-ti cumpere un alt capac de WC.
Si my friend, Gxg..k asa te am scris in telefon... Bah sunt multe de zis aici, in dreptul nostru(ailalti care cititi chestia asta, sa nu credeti ca avem orienteari ciudate...relaxati-va... io incerc acum sa o cuceresc pe sor-sa prin el :))) ) Mah, sper sa te realizezi si sa nu ajungi ratatinviata, k bruta ta. Si legat de asta, sa nu iesi din clan, da?! Nu stiu daca are sens sa le scriu aici, pentru ca ma astept sa pastram legatura. Insa cine stie ce se va intampla, stii ca vom intra amandoi in medii diferite, insa nu cred ca il vei uita pe colegu' tau de banca, de caterinca, de note proaste, de chiul, de la metrou, de certuri... Oricum ma enervezi inca pt ca esti capos si idiot, chiar, cateodata, dar lasa... noroc ca nu suntem frati. Hope we'll keep in touch, though.
Andu, ai grija ce faci in continuare... e frumos drumul pe care ai apucat-o si sper ca ai ales si persoana potrivita. Iti doresc multe impliniri si daca vrodata voi putea sa te ajut in vreun fel, nu ezita sa iei legatura cu mine. Cat despre Gheolba, bah nu o sa ma uit la South Park pentru ca ajung ca tine :)) [kidding]... Marfa ca ne-am inteles asa bine spre sfarsit ;)
Iar pentru restul pe care nu v-am amintit, imi cer scuze... Am uitat... Iar pe unii v-am omis.
Asta ca sa inchei intr-un ton specific mie, cu o aroma de cinism.
Multa bafta tuturor.
Silvica
joi, 20 noiembrie 2008
Votati partidul VRV! (deviza noastra este V'ATI RATAT VIATAAAA")
Dragii mei toavarasi, stimati concetateni,
Ne aflam astazi aici, unde vom scrie istoria. Ea va fi citita de restul lumii astfel: romanii au intrat in criza economica, teritoriala si de populatie. Toate elementele susnumite lipsesc de cand presedintele Silvica a preluat puterea.
Va multumesc din sufletul meu de roman, iubitor de patrie si popor, pentru ca m'ati ales presedintele vostru. De azi, asa cum am promis in campanie, vom revolutiona statul roman. Romania nu se va mai numi Romania, ci Nonungaria. Cu aceasta ocazie, tin sa precizez un amanunt important pe care l'am omis in campanie: toti cetatenii maghiari din acest stat, ce domiciliaza pe teritoriul Nonungariei, sunt obligati sa nu paraseasca orasele unde se afla. Drepturile lor vor fi anulate, mancarea va fi redusa la 2 paini/ luna si 4 l apa, locurile de munca pe care ei le ocupa vor fi disponibilizate inca de maine. Imi pare rau, dragi bozgorei, dar ati stat pe capul nostru atatia ani, acum vom sta si noi pe capetele voastre: veti fi ingropati intr'un cimitir unic in Europa, va voi face unul inovator. In ce consta inovatia? Ei bine, cimitirul va fi pe toata suprafata judetului Harghita, iar dupa ce veti ocupa toate locurile pe care cu drag vi le'am sapat acolo, cel mai mare parc de distractie va fi ridicat pe suprafata cimitirului, respectiv pe capetele voastre... sau ce mai ramane din ele.
In alta ordine de idei, banii va vor lipsi. In aceasta tara nu se va mai face comert, nu se va mai lucra, ci doar se va folosi spatiul ei pentru satisfacerea placerilor personale. Banii... munciti in afara, va rupeti spinarile pentru capsunele altora, muriti prin inchisori in Italia, nu ma intereeaza. Toti banii existenti in acest stat, la acest moment, mi'au umplut mie conturile si sublaternilor mei.
Ierarhia in stat va fi urmatoarea: EU, 4 sublaterni si atat. Cine are ceva de obiectat la aceste lucruri, cine are ceva de obiectat, oricine nu este multumit, oricui face altceva decat vreau eu, i se va aplica una dintre aceste pedepse, depinzand de sentinta pe care EU o voi da.(Se subintelege inexistenta Curtii de Justitie in Nonungaria)
Pedeapsa poate fi: vinderea persoanei respective ca sclav arabilor, impuscarea intre ochi sau linsari succesive pana la stadiul in care vinovatul implora sa fie ucis sau comite suicid.
Cu timpul, dragii mei patrioti, veti muri in stat, veti fugi precum cainii prin Europa vanati de Interpol crezand ca sunteti niste tigani la cersit sau veti fi ucisi in propriul stat, de altii ca voi.
Cei care, insa, veti supravietui, veti fi trimisi sa luptati impotriva Ungariei, vom folosi toate mijloacele de care dispunem pentru a sterge acea tara de pe harta. Cine refuza, este numit dusmanul poporului. Iata acelasi termen adus la un nivel superior.
Cu timpul, cand voi ramane fara popor in tara, voi incerca sa vand plaiurile mioritice rusnacilor, ma voi duce pe o insula pustie, plin de bani, cu un ultim mesaj, strigat in gura mare "M'ATI ALES... SIIIIIIIIIIIIII V'ATI RATAT VIATAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA"
.... Ce vis.... acum ma duc sa pap ousor:)))
[acest program este un pamflet. orice asemanare cu persoane din viata reala este pur o coincidenta]
Ne aflam astazi aici, unde vom scrie istoria. Ea va fi citita de restul lumii astfel: romanii au intrat in criza economica, teritoriala si de populatie. Toate elementele susnumite lipsesc de cand presedintele Silvica a preluat puterea.
Va multumesc din sufletul meu de roman, iubitor de patrie si popor, pentru ca m'ati ales presedintele vostru. De azi, asa cum am promis in campanie, vom revolutiona statul roman. Romania nu se va mai numi Romania, ci Nonungaria. Cu aceasta ocazie, tin sa precizez un amanunt important pe care l'am omis in campanie: toti cetatenii maghiari din acest stat, ce domiciliaza pe teritoriul Nonungariei, sunt obligati sa nu paraseasca orasele unde se afla. Drepturile lor vor fi anulate, mancarea va fi redusa la 2 paini/ luna si 4 l apa, locurile de munca pe care ei le ocupa vor fi disponibilizate inca de maine. Imi pare rau, dragi bozgorei, dar ati stat pe capul nostru atatia ani, acum vom sta si noi pe capetele voastre: veti fi ingropati intr'un cimitir unic in Europa, va voi face unul inovator. In ce consta inovatia? Ei bine, cimitirul va fi pe toata suprafata judetului Harghita, iar dupa ce veti ocupa toate locurile pe care cu drag vi le'am sapat acolo, cel mai mare parc de distractie va fi ridicat pe suprafata cimitirului, respectiv pe capetele voastre... sau ce mai ramane din ele.
In alta ordine de idei, banii va vor lipsi. In aceasta tara nu se va mai face comert, nu se va mai lucra, ci doar se va folosi spatiul ei pentru satisfacerea placerilor personale. Banii... munciti in afara, va rupeti spinarile pentru capsunele altora, muriti prin inchisori in Italia, nu ma intereeaza. Toti banii existenti in acest stat, la acest moment, mi'au umplut mie conturile si sublaternilor mei.
Ierarhia in stat va fi urmatoarea: EU, 4 sublaterni si atat. Cine are ceva de obiectat la aceste lucruri, cine are ceva de obiectat, oricine nu este multumit, oricui face altceva decat vreau eu, i se va aplica una dintre aceste pedepse, depinzand de sentinta pe care EU o voi da.(Se subintelege inexistenta Curtii de Justitie in Nonungaria)
Pedeapsa poate fi: vinderea persoanei respective ca sclav arabilor, impuscarea intre ochi sau linsari succesive pana la stadiul in care vinovatul implora sa fie ucis sau comite suicid.
Cu timpul, dragii mei patrioti, veti muri in stat, veti fugi precum cainii prin Europa vanati de Interpol crezand ca sunteti niste tigani la cersit sau veti fi ucisi in propriul stat, de altii ca voi.
Cei care, insa, veti supravietui, veti fi trimisi sa luptati impotriva Ungariei, vom folosi toate mijloacele de care dispunem pentru a sterge acea tara de pe harta. Cine refuza, este numit dusmanul poporului. Iata acelasi termen adus la un nivel superior.
Cu timpul, cand voi ramane fara popor in tara, voi incerca sa vand plaiurile mioritice rusnacilor, ma voi duce pe o insula pustie, plin de bani, cu un ultim mesaj, strigat in gura mare "M'ATI ALES... SIIIIIIIIIIIIII V'ATI RATAT VIATAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA"
.... Ce vis.... acum ma duc sa pap ousor:)))
[acest program este un pamflet. orice asemanare cu persoane din viata reala este pur o coincidenta]
luni, 13 octombrie 2008
Forma fata continut
Cred ca trebuia sa soseasca si clipa asta, cand totul se naruie, cand totul fuge, cand totul renunta, cand totul uita, cand totul dispare, cand totul se evapora... Cand totul devine nimic.
Desi par acum un emo, sunt exact pe dos. Sunt doar un luptator infrant. Si da, aici am pierdut. Acum gandesc in multe feluri, despre multi. Acum vad totul altfel si imi doresc sa existe cineva care sa ma trezeasca candva si sa'mi spuna ca e un cosmar. Ca e o farsa. Dar, mai mult ma amagesc.
Si astfel, in viata mea se ridica multe probleme, multe intrebari, multe grijuri, o doza fatala as putea spune de durere. Raspunsuri nu am, fericirea se ridica odata cu praful starnit de fuga aceasta prin viata, oamenii de care am nevoie... se ascund care dupa ce pot.... si ma trezesc singur... si... cu ce am gresit?!
E greu sa fii incarcat cu o gramada de greutati, mai ales cand nu le meriti, cand nu tu ai decis eronat, cand tu lupti si nu ai cu cine, nu ai impotriva cui, nu ai aliat, esti atat de singur incat si singuratatea iti pare un partener de incredere, nu ai de ce sa lupti pentru ca lupta e pierduta din start. E un fel de blat... Pe nedrept! Rabdarea... e un factor cheie, insa se poate transforma intr o drama continua, iar asta nu mai sunt dispus sa sacrific... Intr'adevar, sacrificiul e un bine nedorit de multi. Dar el imparte totul in ura si iubire. De ce atunci cand cantaresti o persoana si o indeletnicire se... De fapt, stai, se poate cantari o persoana cu altceva? Cu unele interese personale...? Ar fi interesant de dezbatut acest aspect candva... Cu oricine. Absolut oricine.
Prapastia se apropie. De ce nu as cadea niciodata in ea? De ce trebuie eu sa fiu tare? De ce trebuie sa daram eu orice zid? de ce nu l'as cladi mai inalt decat este? Altii cum de pot? De ce sa mai fiu papusa "VIETII"? Sau a oamenilor care se intalnesc de'a lungul vietii cu... personajul TU? Cat se poate ascunde un om dupa un gand? Cat poate tace un om? Cat poate minti viata? Cat poate viata sa si bata joc de tine?
E posibil sa iti atingi fericirea, culmea fericirii si sa ramai acolo? Mereu va veni si panta descendenta? Daca da, de ce mai urci acolo? de ce sa ti placa acolo sus? parca nu ti vine sa renunti la varful acela... dar brusc ti se face frica si ingheti. tu si pe cei din jur. incerci sa fugi... te temi... dar tot n o sa scapi... si cine stie unde sunt cei de care ai nevoie sa te ridice atunci cand tu te incalzesti si te dezmortesti... pot fi apusi... doborati de greutati... si constati uimit ca si singuratatea e un prieten fals. ca multi din viata... abisul necunoasterii... si imprevizibilului sfasietor... aham, e un bazar al necazurilor si cateodata, rareori cand zici ca gasesti un chilipir, ajungi acasa si descoperi ca e un chici.
As vrea sa pot... sa am o viata noua... sa nu repet niciun pas gresit... sa gasesc fericirea eterna... nemuritoare... sa pot trage o linie dedesuptul tuturor clipelor vietii mele si sa inchid ochii, cu un zambet luminos pe fata... murmurand implinit... te'am gasit, [...]!
As vrea... dar... cheia e la [...], iar [...] poate insemna multe.
[...] e ce ti'ai dorit mereu si inca nu'l ai. In schimb merita sa speri la el.
Desi par acum un emo, sunt exact pe dos. Sunt doar un luptator infrant. Si da, aici am pierdut. Acum gandesc in multe feluri, despre multi. Acum vad totul altfel si imi doresc sa existe cineva care sa ma trezeasca candva si sa'mi spuna ca e un cosmar. Ca e o farsa. Dar, mai mult ma amagesc.
Si astfel, in viata mea se ridica multe probleme, multe intrebari, multe grijuri, o doza fatala as putea spune de durere. Raspunsuri nu am, fericirea se ridica odata cu praful starnit de fuga aceasta prin viata, oamenii de care am nevoie... se ascund care dupa ce pot.... si ma trezesc singur... si... cu ce am gresit?!
E greu sa fii incarcat cu o gramada de greutati, mai ales cand nu le meriti, cand nu tu ai decis eronat, cand tu lupti si nu ai cu cine, nu ai impotriva cui, nu ai aliat, esti atat de singur incat si singuratatea iti pare un partener de incredere, nu ai de ce sa lupti pentru ca lupta e pierduta din start. E un fel de blat... Pe nedrept! Rabdarea... e un factor cheie, insa se poate transforma intr o drama continua, iar asta nu mai sunt dispus sa sacrific... Intr'adevar, sacrificiul e un bine nedorit de multi. Dar el imparte totul in ura si iubire. De ce atunci cand cantaresti o persoana si o indeletnicire se... De fapt, stai, se poate cantari o persoana cu altceva? Cu unele interese personale...? Ar fi interesant de dezbatut acest aspect candva... Cu oricine. Absolut oricine.
Prapastia se apropie. De ce nu as cadea niciodata in ea? De ce trebuie eu sa fiu tare? De ce trebuie sa daram eu orice zid? de ce nu l'as cladi mai inalt decat este? Altii cum de pot? De ce sa mai fiu papusa "VIETII"? Sau a oamenilor care se intalnesc de'a lungul vietii cu... personajul TU? Cat se poate ascunde un om dupa un gand? Cat poate tace un om? Cat poate minti viata? Cat poate viata sa si bata joc de tine?
E posibil sa iti atingi fericirea, culmea fericirii si sa ramai acolo? Mereu va veni si panta descendenta? Daca da, de ce mai urci acolo? de ce sa ti placa acolo sus? parca nu ti vine sa renunti la varful acela... dar brusc ti se face frica si ingheti. tu si pe cei din jur. incerci sa fugi... te temi... dar tot n o sa scapi... si cine stie unde sunt cei de care ai nevoie sa te ridice atunci cand tu te incalzesti si te dezmortesti... pot fi apusi... doborati de greutati... si constati uimit ca si singuratatea e un prieten fals. ca multi din viata... abisul necunoasterii... si imprevizibilului sfasietor... aham, e un bazar al necazurilor si cateodata, rareori cand zici ca gasesti un chilipir, ajungi acasa si descoperi ca e un chici.
As vrea sa pot... sa am o viata noua... sa nu repet niciun pas gresit... sa gasesc fericirea eterna... nemuritoare... sa pot trage o linie dedesuptul tuturor clipelor vietii mele si sa inchid ochii, cu un zambet luminos pe fata... murmurand implinit... te'am gasit, [...]!
As vrea... dar... cheia e la [...], iar [...] poate insemna multe.
[...] e ce ti'ai dorit mereu si inca nu'l ai. In schimb merita sa speri la el.
joi, 25 septembrie 2008
Seems to be tougher than i thought..
I can hardly say what i really feel. Perhaps the best word is "confused"... But what i do know for sure is that... you see, life isn't always fair... and sometimes it isn't fair with me. It gave me many things, but still wants to steal them from me, and, instead, it offers only wounds. It wasn't ment to be this way. I'm sure. But... can't find the reason WHY. WHY the hell everything that's supposed to last forever... is about to melt just in the very next moment ?!?!
I cannot live without these memories... OUR memories.... I miss u leanin' on my shoulder while we're sitting in the bus, i miss yor hand holding mine so tight and warmly each time we were walking, i miss your eyes looking gently into mine while our lips couldn't get apart, i miss your hugs on the bench.... i miss you. I want you. I couldn't live without you. What can i do without you?
... Who am I without you? Are you aware of that...?
I wanna keep you... keep you a whole life... but is it possible? I can't stop thinking of you... of us... yes, I'm an addict.
Be my drug, happiness pill!
I cannot live without these memories... OUR memories.... I miss u leanin' on my shoulder while we're sitting in the bus, i miss yor hand holding mine so tight and warmly each time we were walking, i miss your eyes looking gently into mine while our lips couldn't get apart, i miss your hugs on the bench.... i miss you. I want you. I couldn't live without you. What can i do without you?
... Who am I without you? Are you aware of that...?
I wanna keep you... keep you a whole life... but is it possible? I can't stop thinking of you... of us... yes, I'm an addict.
Be my drug, happiness pill!
miercuri, 10 septembrie 2008
Apogeul... sau o alta culme de pe care voi cadea curand?
Da, Bub, viata mea s'a schimbat deasemenea total. Si, surprinzator, intr'un mod bun. De cand ai inceput sa faci parte din ea, ma simt altfel, simt ca pot fi altfel, simt ca pot face totul, imi dai incredere in mine si extrem de multe motive sa te iubesc. Tu le stii mai bine, nu are sens sa le enumar acum. De fapt, nu mai exista Bub, ci pui.
Chiar faptul ca scriu iar in blog, iti e datorat tie... Stii, esti cea pe care am visat'o mereu, insa pana acum nu am avut taria sa deschid ochii... Nu am avut puterea sa cantaresc corect lucrurile... Poate nu am avut nici sistemul de valori necesar sa compar... Dar totusi, acum te am pe tine. si da, pentru multi pare o prostie, pare o lasitate, pare falsitate, pare nepotrivire, insa nu ma intereseaza. Eu stiu ce este in inima mea, situ cum s'a intamplat, ce s'a intamplat si mai stiu ca acum nu mai e nimeni care sa imi promita marea cu sarea. Totodata, stiu ca si tu cunosti ce este in inima mea, iar asta ma face sa uit de absolut toate gurile rele.
Nu vreau sa lamuresc acum pe nimeni, in nicio privinta. Vreau doar sa stie toti ca de acum noi inseamna doar 2, vorba unui cantec. De acum cel mai greu va fi sa mentinem dragostea pe acest pisc. Nu cred ca as suporta o cadere, mai ales daca va fi vorba de noi. E greu sa iubesti si sa pierzi, sa ai si sa ti se ia, sa fii in extaz, apoi depresat, sa iti amintesti si sa nu poti dormi de nervi... Sper ca nu se va ajunge acolo. Gandul acesta ma obsedeaza. Cum va fi sa trebuiasca sa uit de plimbarile prin parc noaptea, cand nu gaseam straduta de iesire, de toate cele 6 ore pe zi cat bateam Bucurestiul in lung si'n lat, de meniul meu de la KFC si Liptonul tau vesnic, de saruturile fierbinti si incarcate cu atata dragoste incat nu mai plecam de la bancutz, de vesnicele mesaje sau telefoane din statia Eroilor cand se auzeau comentarii "dar nu v-ati vazut acum 10 minute"....
As da tot ce am mai bun si mai drag, chiar si acel HALL OF FAME, pentru a fi alaturi de tine si pentru a trai mereu clipe ca cele conturate mai sus. Nu as vrea sa se termine acest film, acel cosmar transformat in vis de un ingeras, aceasta poveste de dragoste cladita pe multe lacrimi, multa tristete, multe certuri, niciodata. Ci, toate sa ramana acolo, jos, la temelie, unde le este locul, ingropate.
Am crezut ca am gasit fericirea acum cativa ani, dar fericirea mea nu a fost nici acolo, nici in "tovarasi", nici in distractii, nici in toate tampeniile, pe care, paradoxal, le cunosti, ci in tine.... Daca tu vei pleca vreodata, stii de pe acum ca ai luat fericirea mea cu tine.
In incheiere, ma bucur ca am reusit sa te ridic si ma bucur ca percepi dragostea mea... Si imi e greu sa imi exprim dragostea in cuvinte, in blog... Am asa... o stangacie in a scrie despre ce simt si cum simt fata de tine... Mai adaugam la asta si pesimismul meu... si e gata :)
Cum ziceam mai ieri-alaltaieri, nu gasesc cuvinte care sa exprime cat si cum si in ce masura te iubesc... Asa ca recurg, ca si tine la...
TE IUBESC!
P.S. Sa nu te aud ca zici ca te plagiez :P
Chiar faptul ca scriu iar in blog, iti e datorat tie... Stii, esti cea pe care am visat'o mereu, insa pana acum nu am avut taria sa deschid ochii... Nu am avut puterea sa cantaresc corect lucrurile... Poate nu am avut nici sistemul de valori necesar sa compar... Dar totusi, acum te am pe tine. si da, pentru multi pare o prostie, pare o lasitate, pare falsitate, pare nepotrivire, insa nu ma intereseaza. Eu stiu ce este in inima mea, situ cum s'a intamplat, ce s'a intamplat si mai stiu ca acum nu mai e nimeni care sa imi promita marea cu sarea. Totodata, stiu ca si tu cunosti ce este in inima mea, iar asta ma face sa uit de absolut toate gurile rele.
Nu vreau sa lamuresc acum pe nimeni, in nicio privinta. Vreau doar sa stie toti ca de acum noi inseamna doar 2, vorba unui cantec. De acum cel mai greu va fi sa mentinem dragostea pe acest pisc. Nu cred ca as suporta o cadere, mai ales daca va fi vorba de noi. E greu sa iubesti si sa pierzi, sa ai si sa ti se ia, sa fii in extaz, apoi depresat, sa iti amintesti si sa nu poti dormi de nervi... Sper ca nu se va ajunge acolo. Gandul acesta ma obsedeaza. Cum va fi sa trebuiasca sa uit de plimbarile prin parc noaptea, cand nu gaseam straduta de iesire, de toate cele 6 ore pe zi cat bateam Bucurestiul in lung si'n lat, de meniul meu de la KFC si Liptonul tau vesnic, de saruturile fierbinti si incarcate cu atata dragoste incat nu mai plecam de la bancutz, de vesnicele mesaje sau telefoane din statia Eroilor cand se auzeau comentarii "dar nu v-ati vazut acum 10 minute"....
As da tot ce am mai bun si mai drag, chiar si acel HALL OF FAME, pentru a fi alaturi de tine si pentru a trai mereu clipe ca cele conturate mai sus. Nu as vrea sa se termine acest film, acel cosmar transformat in vis de un ingeras, aceasta poveste de dragoste cladita pe multe lacrimi, multa tristete, multe certuri, niciodata. Ci, toate sa ramana acolo, jos, la temelie, unde le este locul, ingropate.
Am crezut ca am gasit fericirea acum cativa ani, dar fericirea mea nu a fost nici acolo, nici in "tovarasi", nici in distractii, nici in toate tampeniile, pe care, paradoxal, le cunosti, ci in tine.... Daca tu vei pleca vreodata, stii de pe acum ca ai luat fericirea mea cu tine.
In incheiere, ma bucur ca am reusit sa te ridic si ma bucur ca percepi dragostea mea... Si imi e greu sa imi exprim dragostea in cuvinte, in blog... Am asa... o stangacie in a scrie despre ce simt si cum simt fata de tine... Mai adaugam la asta si pesimismul meu... si e gata :)
Cum ziceam mai ieri-alaltaieri, nu gasesc cuvinte care sa exprime cat si cum si in ce masura te iubesc... Asa ca recurg, ca si tine la...
TE IUBESC!
P.S. Sa nu te aud ca zici ca te plagiez :P
sâmbătă, 22 decembrie 2007
ha HA!
mda... nu mai am chef de scris in lbog. m-am gandit ca e mult mai misto sa ma joc decat sa scriu. poate pt unii e prostesc ceea ce fac, dar e mult mai palpitant sa ma distrez decat sa scriu. am impresia ca o sa ajung emoid daca mai continui asa... so, nu vreau sa fiu emoid, nici fecaloid. sunt EU. si am sa ma schimb cand voi vrea si cand voi simti!
nu o sa mi inchid blogu', stati calmi. sunt posturi si commenturi absolut grotesti aci! hai ca iar ma intind la vorba!
acum mars ca nu mai ai ce citi!
nu o sa mi inchid blogu', stati calmi. sunt posturi si commenturi absolut grotesti aci! hai ca iar ma intind la vorba!
acum mars ca nu mai ai ce citi!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
