StanleyBet sau Stan si Bran (continuare)

Da, exact! Pariuri. De ce? De ce tocmai pariuri? Foarte simplu. Desi tu crezi ca ele reprezinta un simplu joc de noroc, desi crezi ca e o pierdere de bani, desi crezi ca nu aduc niciun profit, desi crezi ca este o bataie de joc, o cursa a vietii, o farsa facuta de managerii caselor de pariuri celor care "investesc", eu iti prezint o alta perspectiva.
Ce este mai bine de facut? Ce sa alegi intre a paria si a te droga? Ce alte provocari mai exista? Pariul este un risc asumat de un muritor firesc, un mod de a gasi fericirea, un mod de a te distra, o provocare ce te tine in priza. Este acel element care te tine treaz: "poate o iesi acum combinatia". Este un rau bun! Nu cred in faima ce poate aduce un castig imens, nu caut sa-mi cladesc caramizi de bancnote, nu vreau decat sa mai am o alternativa.
Ma simt inconjurat de un zid de pietre, intr-un loc plin de umezeala, stand si respirand mirosul de pamant, combinat cu niste vegetatie in putrefactie, igrasia isi face din ce in ce mai simtita prezenta, nu am incotro sa alerg, nu ma pot misca, spatiul este foarte strans, metrul patrat in care traiesc mi se pare ca devine tot mai stamt, vreau sa ma catar, sa vad lumina zilei, incerc sa scormonesc cimentul aflat intre pietrele zidite, dar nu reusesc. Sunt captiv. Captiv intr-o lume ingusta, fara speranta, fara riscuri, fara vre-o urma de viata.
Da, toti avem viata si cu totii murim, nu stim cand, dar e singurul lucru ireparabil. Cum ar fi daca nici macar aceasta lupta contra cronometru nu ar exista? Nu ar mai fi pariuri, droguri, placeri, sperante, nu am mai avea "optiunea" suicidului. Nu am mai putea fi astfel "arbitri". Totusi... exista moartea. Poate ca moartea e mai grava decat insasi viata.... pate ca e mai usoara. Viata devine prea obisnuita. Dar moartea, te ia prin surprindere. Viata aduce palceri. Moartea, numai durere.
Dar, mai exista o asa numita "viata moarta". O viata netraita, negustata, o viata fara riscuri, fara provocari, fara sens, fara scop, fara fapte, fara esenta. Doar ani, nume si individ. Ce sa faci cand viata TA devine astfel? Totul este....ucigator de sinistru, anost, un abis al neimpacarii cu sine. Mai exista oare sansa?
Viata mea .... .... .... este buna. Este aproape perfecta. EU sunt rau, imperfect. Un anonim notoriu. Nu voi lua cu mine dincolo decat numele. El nu trebuie sa fie nici cat de putin patat. Tot ce trbuie sa fac bun, am de gand sa o fac in viata. Dupa, sunt neputincios. Post-mortem, pot doar sa fiu amintit. Doresc sa fiu ingropat intr-un cimitir cu crucile la fel. Identice. Sunt la fel ca ceilalti DUPA. ACUM pot fi diferit. SUNT DIFERIT. Poate ca exista si alte lucruri deosebite in viata peste care trec cu usurinta. Vreau sa le descopar. Cat mai curand. Vreau sa las in urma mai mult decat un nume stralucitor. Vreau sa las fapte demne de un ANONIM NOTORIU. Vreau sa las oameni in urma cu un gust palcut. Vreau sa las in urma multe.
Vreau sa fiu intelept. Vreau sa simt cand e pe sfarsite. Vreau o finalizare perfecta. Vreau sa fiu EU! Nu vreau averi, nu vreau faima, nu vreau decat o singura implinire: sa nu fiu un comediant in viata, dar nici un parieur. Vreau sa fiu OM. Sa pot trece peste orice ziduri, peste orice piedici, peste orice prieten "secerat", peste tot.
Vreau sa-mi gasesc implinirea: sa am o familie, sa pot sa-mi educ copiii si sa fiu un sot iubitor. Daca o sa am aceste 2 lucruri, voi muri implinit. Desi voi fi ingropat intr-un mod obisnuit, voi muri ca un rege, ca un erou.
VOI REALIZA CEVA. VOI INVINGE RISCURILE SI VOI CASTIGA PROVOCARILE.
Voi muri un Silviu BUN.