O zi... la nimereala

Blazat. Pe la 6 sau 7 sau 8, sau la ce ora vrei tu, seara, constat ca nu mai am paine. Mi-e foame. Deci trebuie sa ma duc jos la magazin sau la supermarket sa-mi iau. Cobor. Traversez, dupa ce sunt claxonat de unu' dintr-o Dacie (d-aia veche) aflata destul de departe, un mos (probabil comunist, crispat, care vede in orice pieton un posibil accident, deci omu' da din goarna ca sa "se scaota", in fine, un idiot ce nu are vreo treaba cu sofatul), ma face sa imi tarasc mai repede picioarele. Ii zic in minte de dulce si mi-l imaginez franand brusc deoarece eu stau fix in dreptul masinii, nemiscat. Il scot din masina si-l pun pe jos dintr-o lovitura cu cotul in gura cu multe "blancuri". Cade, geme. Ii impun sa socializeze cu talpa pantofilor mei sport Reebok, pana imi trec nervii pentru ca mi-am luat un claxon nemeritat. Plec inainte sa se adune lume in jur si...... ma trezesc ajuns in fata usii de termopan a supermarketului. Incepuse sa imi palca ideea de mai devreme. Intru.
"Buna seara! Cu ce va pot ajuta?" zambeste o supraveghetoare de pe acolo. "Sarut mana!"
[STOP!]
Stai un pic, mi se pare mie sau chiar ai zis "cu ce ma poti ajuta"? HAI SA MORI TU! Ce lucru interesant! Deci, intr-o lume grabita, intr-o lume rea, intr-o societate senila, se gasesc cel putin atatea persoane cate supermarketuri sunt, care vor sa ajute pe altii. Dar de unde atata bunavointa? Da, suntem intr-un mediu in care accentul se pune pe viteza, pe miscari rapide, pe oameni care devin tot mai robotizati si brusc, apar fiinte, care vor sa fie folositoare. Dar de ce oare au aceasta dorinta contra cost?
Daca tot vrei sa imi fii de folos, de ce nu te duci tu in spatele blocului sau intr-o ghena de gunoi si de ce nu te sacrifici? Ce ai face tu, individo, daca eu ti-as zice ca vreau sa ma ajuti murind? De ce faci pe draguta cu mine si dupa ce parasesc magazinul "Ai vazut, fata, ce bani avea ala in portofel?"? De ce trebuie ca tu sa fii ridicola si sa iti vinzi buantatea? De ce prestezi ajutor fals? De ce te-as asculta eu pe tine care ma sfatuiesti sa cumpar tot magazinul, stiind ca esti platita sa faci asta? De ce sa ascult eu astfel de sfaturi "utile"?
[REVIN]
"Nu, nu am nevoie de niciun pic de ajutor. Ma uit. Stiu si singur cum arata o paine proaspata si ce marca e mai gustoasa. Deocamdata ma uit. Stiu ca ai mai vazut marfa pe aceste rafturi cum e aranjata, deci pe aici nu ai ce face."
Se uita la mine fara o clipire. Nu-i vine sa creada. Stiu ca nu este vina ei pe de-o parte ca e atat de ... indrazneata... dar totusi nu este nici atat de greu de cumparat o paine. Sau o punga de chipsuri. Sau paste fainoase. Chiar trebuie sa fie deranjati toti clientii cu " iti pot fii de folos cumva?"
Viata ACUM reprezinta miscare in continuu. Daca ei, patronii, cred ca angajand asemenea fecaloide care taie frunze la caini cu intrebarile lor invatate si repetate de 1000 de ori pe zi, vor prospera, eu cred ca vor falimenta. Asta doresc. Intr-o oarecare masura. Nu au ele dreptul sa intervina cu acea fraza tipica in viata nimanui. Cine doreste informatia, intreaba. Nu informatia cerseste atentie!
Vin acasa si mai blazat decat am plecat. Trantesc painile pe masa. Ma arunc in pat. Doresc sa visez o palma de pamant nisipos, inconjurat de o imensa intindere de apa. Vreau sa incapa 2 persoane pe acea insula. Eu si ea. Atat.
Si un automat de paine!