O zi... la nimereala

Blazat. Pe la 6 sau 7 sau 8, sau la ce ora vrei tu, seara, constat ca nu mai am paine. Mi-e foame. Deci trebuie sa ma duc jos la magazin sau la supermarket sa-mi iau. Cobor. Traversez, dupa ce sunt claxonat de unu' dintr-o Dacie (d-aia veche) aflata destul de departe, un mos (probabil comunist, crispat, care vede in orice pieton un posibil accident, deci omu' da din goarna ca sa "se scaota", in fine, un idiot ce nu are vreo treaba cu sofatul), ma face sa imi tarasc mai repede picioarele. Ii zic in minte de dulce si mi-l imaginez franand brusc deoarece eu stau fix in dreptul masinii, nemiscat. Il scot din masina si-l pun pe jos dintr-o lovitura cu cotul in gura cu multe "blancuri". Cade, geme. Ii impun sa socializeze cu talpa pantofilor mei sport Reebok, pana imi trec nervii pentru ca mi-am luat un claxon nemeritat. Plec inainte sa se adune lume in jur si...... ma trezesc ajuns in fata usii de termopan a supermarketului. Incepuse sa imi palca ideea de mai devreme. Intru.
"Buna seara! Cu ce va pot ajuta?" zambeste o supraveghetoare de pe acolo. "Sarut mana!"
[STOP!]
Stai un pic, mi se pare mie sau chiar ai zis "cu ce ma poti ajuta"? HAI SA MORI TU! Ce lucru interesant! Deci, intr-o lume grabita, intr-o lume rea, intr-o societate senila, se gasesc cel putin atatea persoane cate supermarketuri sunt, care vor sa ajute pe altii. Dar de unde atata bunavointa? Da, suntem intr-un mediu in care accentul se pune pe viteza, pe miscari rapide, pe oameni care devin tot mai robotizati si brusc, apar fiinte, care vor sa fie folositoare. Dar de ce oare au aceasta dorinta contra cost?
Daca tot vrei sa imi fii de folos, de ce nu te duci tu in spatele blocului sau intr-o ghena de gunoi si de ce nu te sacrifici? Ce ai face tu, individo, daca eu ti-as zice ca vreau sa ma ajuti murind? De ce faci pe draguta cu mine si dupa ce parasesc magazinul "Ai vazut, fata, ce bani avea ala in portofel?"? De ce trebuie ca tu sa fii ridicola si sa iti vinzi buantatea? De ce prestezi ajutor fals? De ce te-as asculta eu pe tine care ma sfatuiesti sa cumpar tot magazinul, stiind ca esti platita sa faci asta? De ce sa ascult eu astfel de sfaturi "utile"?
[REVIN]
"Nu, nu am nevoie de niciun pic de ajutor. Ma uit. Stiu si singur cum arata o paine proaspata si ce marca e mai gustoasa. Deocamdata ma uit. Stiu ca ai mai vazut marfa pe aceste rafturi cum e aranjata, deci pe aici nu ai ce face."
Se uita la mine fara o clipire. Nu-i vine sa creada. Stiu ca nu este vina ei pe de-o parte ca e atat de ... indrazneata... dar totusi nu este nici atat de greu de cumparat o paine. Sau o punga de chipsuri. Sau paste fainoase. Chiar trebuie sa fie deranjati toti clientii cu " iti pot fii de folos cumva?"
Viata ACUM reprezinta miscare in continuu. Daca ei, patronii, cred ca angajand asemenea fecaloide care taie frunze la caini cu intrebarile lor invatate si repetate de 1000 de ori pe zi, vor prospera, eu cred ca vor falimenta. Asta doresc. Intr-o oarecare masura. Nu au ele dreptul sa intervina cu acea fraza tipica in viata nimanui. Cine doreste informatia, intreaba. Nu informatia cerseste atentie!
Vin acasa si mai blazat decat am plecat. Trantesc painile pe masa. Ma arunc in pat. Doresc sa visez o palma de pamant nisipos, inconjurat de o imensa intindere de apa. Vreau sa incapa 2 persoane pe acea insula. Eu si ea. Atat.
Si un automat de paine!

StanleyBet sau Stan si Bran (continuare)

Da, exact! Pariuri. De ce? De ce tocmai pariuri? Foarte simplu. Desi tu crezi ca ele reprezinta un simplu joc de noroc, desi crezi ca e o pierdere de bani, desi crezi ca nu aduc niciun profit, desi crezi ca este o bataie de joc, o cursa a vietii, o farsa facuta de managerii caselor de pariuri celor care "investesc", eu iti prezint o alta perspectiva.
Ce este mai bine de facut? Ce sa alegi intre a paria si a te droga? Ce alte provocari mai exista? Pariul este un risc asumat de un muritor firesc, un mod de a gasi fericirea, un mod de a te distra, o provocare ce te tine in priza. Este acel element care te tine treaz: "poate o iesi acum combinatia". Este un rau bun! Nu cred in faima ce poate aduce un castig imens, nu caut sa-mi cladesc caramizi de bancnote, nu vreau decat sa mai am o alternativa.
Ma simt inconjurat de un zid de pietre, intr-un loc plin de umezeala, stand si respirand mirosul de pamant, combinat cu niste vegetatie in putrefactie, igrasia isi face din ce in ce mai simtita prezenta, nu am incotro sa alerg, nu ma pot misca, spatiul este foarte strans, metrul patrat in care traiesc mi se pare ca devine tot mai stamt, vreau sa ma catar, sa vad lumina zilei, incerc sa scormonesc cimentul aflat intre pietrele zidite, dar nu reusesc. Sunt captiv. Captiv intr-o lume ingusta, fara speranta, fara riscuri, fara vre-o urma de viata.
Da, toti avem viata si cu totii murim, nu stim cand, dar e singurul lucru ireparabil. Cum ar fi daca nici macar aceasta lupta contra cronometru nu ar exista? Nu ar mai fi pariuri, droguri, placeri, sperante, nu am mai avea "optiunea" suicidului. Nu am mai putea fi astfel "arbitri". Totusi... exista moartea. Poate ca moartea e mai grava decat insasi viata.... pate ca e mai usoara. Viata devine prea obisnuita. Dar moartea, te ia prin surprindere. Viata aduce palceri. Moartea, numai durere.
Dar, mai exista o asa numita "viata moarta". O viata netraita, negustata, o viata fara riscuri, fara provocari, fara sens, fara scop, fara fapte, fara esenta. Doar ani, nume si individ. Ce sa faci cand viata TA devine astfel? Totul este....ucigator de sinistru, anost, un abis al neimpacarii cu sine. Mai exista oare sansa?
Viata mea .... .... .... este buna. Este aproape perfecta. EU sunt rau, imperfect. Un anonim notoriu. Nu voi lua cu mine dincolo decat numele. El nu trebuie sa fie nici cat de putin patat. Tot ce trbuie sa fac bun, am de gand sa o fac in viata. Dupa, sunt neputincios. Post-mortem, pot doar sa fiu amintit. Doresc sa fiu ingropat intr-un cimitir cu crucile la fel. Identice. Sunt la fel ca ceilalti DUPA. ACUM pot fi diferit. SUNT DIFERIT. Poate ca exista si alte lucruri deosebite in viata peste care trec cu usurinta. Vreau sa le descopar. Cat mai curand. Vreau sa las in urma mai mult decat un nume stralucitor. Vreau sa las fapte demne de un ANONIM NOTORIU. Vreau sa las oameni in urma cu un gust palcut. Vreau sa las in urma multe.
Vreau sa fiu intelept. Vreau sa simt cand e pe sfarsite. Vreau o finalizare perfecta. Vreau sa fiu EU! Nu vreau averi, nu vreau faima, nu vreau decat o singura implinire: sa nu fiu un comediant in viata, dar nici un parieur. Vreau sa fiu OM. Sa pot trece peste orice ziduri, peste orice piedici, peste orice prieten "secerat", peste tot.
Vreau sa-mi gasesc implinirea: sa am o familie, sa pot sa-mi educ copiii si sa fiu un sot iubitor. Daca o sa am aceste 2 lucruri, voi muri implinit. Desi voi fi ingropat intr-un mod obisnuit, voi muri ca un rege, ca un erou.
VOI REALIZA CEVA. VOI INVINGE RISCURILE SI VOI CASTIGA PROVOCARILE.
Voi muri un Silviu BUN.

Starea de Spirit

Nu va scriu azi in blog. Maine, promit! Mi-e prea lene, prea scarba, e prea comun ce (mi) se intampla... Vreau doar sa pot trece peste.... oameni.... evenimente.... zile.... timp.... meteo.... luna.... ora... pranz... mate.... bio... drum... noapte.... O gramada de lucruri peste care trebuie sa trec, dar peste care nu am neaparata nevoie sa trec.... As vrea sa raman inghetat, fara sa constientizez timpul, sa fiu, punct. Vreau sa vad ce se intampla. Vreau sa stiu cum este sa traiesti fara sa simti.

-va urma-

THE END

da, m-am saturat. ma lupt cu morile de vant. macar sunt inteles de oamenii normali. de restul, nu imi pasa. deci, telenovela 11f a luat sfarsit.