ha HA!

mda... nu mai am chef de scris in lbog. m-am gandit ca e mult mai misto sa ma joc decat sa scriu. poate pt unii e prostesc ceea ce fac, dar e mult mai palpitant sa ma distrez decat sa scriu. am impresia ca o sa ajung emoid daca mai continui asa... so, nu vreau sa fiu emoid, nici fecaloid. sunt EU. si am sa ma schimb cand voi vrea si cand voi simti!
nu o sa mi inchid blogu', stati calmi. sunt posturi si commenturi absolut grotesti aci! hai ca iar ma intind la vorba!
acum mars ca nu mai ai ce citi!

O zi... la nimereala

Blazat. Pe la 6 sau 7 sau 8, sau la ce ora vrei tu, seara, constat ca nu mai am paine. Mi-e foame. Deci trebuie sa ma duc jos la magazin sau la supermarket sa-mi iau. Cobor. Traversez, dupa ce sunt claxonat de unu' dintr-o Dacie (d-aia veche) aflata destul de departe, un mos (probabil comunist, crispat, care vede in orice pieton un posibil accident, deci omu' da din goarna ca sa "se scaota", in fine, un idiot ce nu are vreo treaba cu sofatul), ma face sa imi tarasc mai repede picioarele. Ii zic in minte de dulce si mi-l imaginez franand brusc deoarece eu stau fix in dreptul masinii, nemiscat. Il scot din masina si-l pun pe jos dintr-o lovitura cu cotul in gura cu multe "blancuri". Cade, geme. Ii impun sa socializeze cu talpa pantofilor mei sport Reebok, pana imi trec nervii pentru ca mi-am luat un claxon nemeritat. Plec inainte sa se adune lume in jur si...... ma trezesc ajuns in fata usii de termopan a supermarketului. Incepuse sa imi palca ideea de mai devreme. Intru.
"Buna seara! Cu ce va pot ajuta?" zambeste o supraveghetoare de pe acolo. "Sarut mana!"
[STOP!]
Stai un pic, mi se pare mie sau chiar ai zis "cu ce ma poti ajuta"? HAI SA MORI TU! Ce lucru interesant! Deci, intr-o lume grabita, intr-o lume rea, intr-o societate senila, se gasesc cel putin atatea persoane cate supermarketuri sunt, care vor sa ajute pe altii. Dar de unde atata bunavointa? Da, suntem intr-un mediu in care accentul se pune pe viteza, pe miscari rapide, pe oameni care devin tot mai robotizati si brusc, apar fiinte, care vor sa fie folositoare. Dar de ce oare au aceasta dorinta contra cost?
Daca tot vrei sa imi fii de folos, de ce nu te duci tu in spatele blocului sau intr-o ghena de gunoi si de ce nu te sacrifici? Ce ai face tu, individo, daca eu ti-as zice ca vreau sa ma ajuti murind? De ce faci pe draguta cu mine si dupa ce parasesc magazinul "Ai vazut, fata, ce bani avea ala in portofel?"? De ce trebuie ca tu sa fii ridicola si sa iti vinzi buantatea? De ce prestezi ajutor fals? De ce te-as asculta eu pe tine care ma sfatuiesti sa cumpar tot magazinul, stiind ca esti platita sa faci asta? De ce sa ascult eu astfel de sfaturi "utile"?
[REVIN]
"Nu, nu am nevoie de niciun pic de ajutor. Ma uit. Stiu si singur cum arata o paine proaspata si ce marca e mai gustoasa. Deocamdata ma uit. Stiu ca ai mai vazut marfa pe aceste rafturi cum e aranjata, deci pe aici nu ai ce face."
Se uita la mine fara o clipire. Nu-i vine sa creada. Stiu ca nu este vina ei pe de-o parte ca e atat de ... indrazneata... dar totusi nu este nici atat de greu de cumparat o paine. Sau o punga de chipsuri. Sau paste fainoase. Chiar trebuie sa fie deranjati toti clientii cu " iti pot fii de folos cumva?"
Viata ACUM reprezinta miscare in continuu. Daca ei, patronii, cred ca angajand asemenea fecaloide care taie frunze la caini cu intrebarile lor invatate si repetate de 1000 de ori pe zi, vor prospera, eu cred ca vor falimenta. Asta doresc. Intr-o oarecare masura. Nu au ele dreptul sa intervina cu acea fraza tipica in viata nimanui. Cine doreste informatia, intreaba. Nu informatia cerseste atentie!
Vin acasa si mai blazat decat am plecat. Trantesc painile pe masa. Ma arunc in pat. Doresc sa visez o palma de pamant nisipos, inconjurat de o imensa intindere de apa. Vreau sa incapa 2 persoane pe acea insula. Eu si ea. Atat.
Si un automat de paine!

StanleyBet sau Stan si Bran (continuare)

Da, exact! Pariuri. De ce? De ce tocmai pariuri? Foarte simplu. Desi tu crezi ca ele reprezinta un simplu joc de noroc, desi crezi ca e o pierdere de bani, desi crezi ca nu aduc niciun profit, desi crezi ca este o bataie de joc, o cursa a vietii, o farsa facuta de managerii caselor de pariuri celor care "investesc", eu iti prezint o alta perspectiva.
Ce este mai bine de facut? Ce sa alegi intre a paria si a te droga? Ce alte provocari mai exista? Pariul este un risc asumat de un muritor firesc, un mod de a gasi fericirea, un mod de a te distra, o provocare ce te tine in priza. Este acel element care te tine treaz: "poate o iesi acum combinatia". Este un rau bun! Nu cred in faima ce poate aduce un castig imens, nu caut sa-mi cladesc caramizi de bancnote, nu vreau decat sa mai am o alternativa.
Ma simt inconjurat de un zid de pietre, intr-un loc plin de umezeala, stand si respirand mirosul de pamant, combinat cu niste vegetatie in putrefactie, igrasia isi face din ce in ce mai simtita prezenta, nu am incotro sa alerg, nu ma pot misca, spatiul este foarte strans, metrul patrat in care traiesc mi se pare ca devine tot mai stamt, vreau sa ma catar, sa vad lumina zilei, incerc sa scormonesc cimentul aflat intre pietrele zidite, dar nu reusesc. Sunt captiv. Captiv intr-o lume ingusta, fara speranta, fara riscuri, fara vre-o urma de viata.
Da, toti avem viata si cu totii murim, nu stim cand, dar e singurul lucru ireparabil. Cum ar fi daca nici macar aceasta lupta contra cronometru nu ar exista? Nu ar mai fi pariuri, droguri, placeri, sperante, nu am mai avea "optiunea" suicidului. Nu am mai putea fi astfel "arbitri". Totusi... exista moartea. Poate ca moartea e mai grava decat insasi viata.... pate ca e mai usoara. Viata devine prea obisnuita. Dar moartea, te ia prin surprindere. Viata aduce palceri. Moartea, numai durere.
Dar, mai exista o asa numita "viata moarta". O viata netraita, negustata, o viata fara riscuri, fara provocari, fara sens, fara scop, fara fapte, fara esenta. Doar ani, nume si individ. Ce sa faci cand viata TA devine astfel? Totul este....ucigator de sinistru, anost, un abis al neimpacarii cu sine. Mai exista oare sansa?
Viata mea .... .... .... este buna. Este aproape perfecta. EU sunt rau, imperfect. Un anonim notoriu. Nu voi lua cu mine dincolo decat numele. El nu trebuie sa fie nici cat de putin patat. Tot ce trbuie sa fac bun, am de gand sa o fac in viata. Dupa, sunt neputincios. Post-mortem, pot doar sa fiu amintit. Doresc sa fiu ingropat intr-un cimitir cu crucile la fel. Identice. Sunt la fel ca ceilalti DUPA. ACUM pot fi diferit. SUNT DIFERIT. Poate ca exista si alte lucruri deosebite in viata peste care trec cu usurinta. Vreau sa le descopar. Cat mai curand. Vreau sa las in urma mai mult decat un nume stralucitor. Vreau sa las fapte demne de un ANONIM NOTORIU. Vreau sa las oameni in urma cu un gust palcut. Vreau sa las in urma multe.
Vreau sa fiu intelept. Vreau sa simt cand e pe sfarsite. Vreau o finalizare perfecta. Vreau sa fiu EU! Nu vreau averi, nu vreau faima, nu vreau decat o singura implinire: sa nu fiu un comediant in viata, dar nici un parieur. Vreau sa fiu OM. Sa pot trece peste orice ziduri, peste orice piedici, peste orice prieten "secerat", peste tot.
Vreau sa-mi gasesc implinirea: sa am o familie, sa pot sa-mi educ copiii si sa fiu un sot iubitor. Daca o sa am aceste 2 lucruri, voi muri implinit. Desi voi fi ingropat intr-un mod obisnuit, voi muri ca un rege, ca un erou.
VOI REALIZA CEVA. VOI INVINGE RISCURILE SI VOI CASTIGA PROVOCARILE.
Voi muri un Silviu BUN.

Starea de Spirit

Nu va scriu azi in blog. Maine, promit! Mi-e prea lene, prea scarba, e prea comun ce (mi) se intampla... Vreau doar sa pot trece peste.... oameni.... evenimente.... zile.... timp.... meteo.... luna.... ora... pranz... mate.... bio... drum... noapte.... O gramada de lucruri peste care trebuie sa trec, dar peste care nu am neaparata nevoie sa trec.... As vrea sa raman inghetat, fara sa constientizez timpul, sa fiu, punct. Vreau sa vad ce se intampla. Vreau sa stiu cum este sa traiesti fara sa simti.

-va urma-

THE END

da, m-am saturat. ma lupt cu morile de vant. macar sunt inteles de oamenii normali. de restul, nu imi pasa. deci, telenovela 11f a luat sfarsit.

FOR YOU.(echivalent cu prostii tot prosti raman version 2)

DOMANEEEEEEEEEEEEEEEE cum de lasi sa existe astfel de fiinte? De ce le mai chinui? Mai bloggero, de fapt scuza-ma ca ti-am patat titlul de savant al scrisului cu penitza din par de albina, scuza-ma ca tiam patat operele tale, eseurile nenotate, amprenta ochiului tau critic de carturar elevat lasata pe hartie igienica, dar accepta umilul bilet al meu: pana acum iti varsai sufletul in posturi ca tie mila de noi, k suntem niste ratati, [plebe], mai exact, si vrusc, nu te mai intereseaza. UAU! CUMVA TIAU INTRAT GANDURILE TALE MIRIFICE LA APA? sau... ti s-au scurt circuitat mecanismele? sau ce se intampla, lamureste largul ascultator al acestui show dan diaconescu in direct nedifuzat!
COME ON! WAKE UP! PT PRIMA DATA IN CHESITA AIA A TA NUMITA VIATA INCEARCA SA AI UN SG PCT DE VEDERE ASUPRA UNUI LUCRU! si daca ti-l schimbi, nu mia incerca sa il dregi! si uite, da, eu am posturi violente, dar care totusi sunt ale mele si sunt foarte madru de ce fac. tu... ba esti un artist care publica, ba esti eminescu metamorfozat in fata, ba esti o emoida care isi boceste de mila pentru replicile primite.... parerea mea, si o afirm cu mandrie e ca esti cam socata de ce ti s-a raspuns...DE MINE! si daca vei dovedi ca esti de cuvant si ce mai pui tu barbi pe acolo, ma vei lasa sa cred asta, pt k tu "nu mia esti interesata de noi". so... game over! marsh... ks a nu zici k am pornit violent si k o termin dulce.... considera-ma cum vrei. eu stiu cine sunt si stiu cine esti... de fapt tre sa zic cine NU esti...

Ce pot eu sa schimb la prosti? Nimic, tot prosti raman...

Da, este o lunga perioada de cand nu am scris aici, in blogul meu. Stiu. Daca vrei sa aflii raspunsul, nu vei putea, pentru ca nu iti voi zice. Ceea ce am in gand este legat de clasa in care figurez in registrele liceului, de actuala XI F.
De mai multa vreme am simtit nevoia de a spune unele chestii si spre deosebire de altii, chiar le-am zis in "gura mare" unor persoane. Stiti, cel mai apasator gand este acela ca traiesti 6 ore pe zi, aproape un an de zile, doar printre o gramada de prosti, ipocriti, nesimtiti, nespalati, needucati, ingusti, fara o privire de ansamblu asupra vietii, egoisti (mai ales!), zis intr-un cuvant, FECALOIZI. In aceasta mare de ciudatenii, am gasit refugiu, simpatie si intelegere, am observat ca sunt si oameni straight, oameni care traiesc viata in varianta live, nu atat de filozofic pe cat se lauda toti in stanga si dreapta, oameni care gasesc ceva haios intr-o parte dintr-un obiect, oricat de banal ar fi, oameni care stiu de ce exista si care nu stiu de ce sunt atat de ghinionisti in privinta amicilor, oameni care SUNT INTR-ADEVAR CAPABILI SA JUDECE PE ALTII, OAMENI ALE CAROR PRINCIPII SUNT INDUBITABIL MAI BUNE decat ale celor din XI F.
XI F este fenomenul progresului invers, al tradarii, al etichetarii cu "incapabil sa traiasca normal", al cernerii-> oameni de resturi!
Oare de ce din 28, doar 7-8 sunt COLEGI? Oare de ce doar 7-8 nume voi retine la terminarea facultatii gandindu-ma la CNITV? Oare de ce mi-e asa sila de inumanitatea celorlalti (manifestata intr-o mie de feluri)?
Am analizat ce se intampla si cu un regret sincer, am constatat ca nu pot face nimic pentru a indrepta acest "prezent terifiant". Dar, daca ma gandesc mai bine, va meritati soarta. Meritati intru totul sa fiti asa, sclavi ai vietii, sclavii tuturor curentelor! nu sunteti cu nimic mai buni decat frunzele uscate care cad toamna si pe care le calca TOTI in picioare! Cine a fost nenorocit, nenorocit va trai. Nu vreau sa mai aud de voi cat timp voi trai dupa liceu! Nu vreau sa auziti de mine!
Sa stiti, insa, ca v-am fost mereu superiori, cel putin in modul de a gandi si principii, daca nu chiar si in note si medii. Pentru majoritatea dintre voi, mediile chiar sunt un "principiu".
............ Nu-mi vine sa cred. Lasilor!

Cred ca e bine sa citesti aici inainte sa intri

Salutare! Nu stiu ce te astepti sa afli despre mine din acest blog, ce ganduri ai, daca un gand firesc de curiozitate te-a indemnat sa intri aici, sau daca esti interesat, nu stiu parerea ta despre mine sau despre aceste cuvinte inlantuite intr-un mod brutal, greu, uneori poate sangeros, alteori fara nici o noima, seci, caraghioase, stupide, dar tin sa te anunt ca nu imi pasa. Daca nu esti de acord cu mine, cu modul in care gandesc, e treaba mea. Nici macar nu vreau sa justifici "alegerea" facuta. Consider ca acest loc virtual, ireal, totusi concret, reprezinta spatiul in care constiinta mea se dezlantuie, loveste, sapa, defaimeaza si da verdicte. De aceea, TU nu ai nici un drept sa critici sau sa ma judeci, pentru ca esti in teritoriul meu.
Ai dreptul sa-ti faci doar o parere... Sunt sigur ca de multe ori ea va fi gresita, deci incearca sa ti-o formezi dupa ce vei citi mai multe despre felul meu de a fi. Fecaloizii de la fiecare pas facut pe aceasta alee incurcata, viata, te determina sa porti multe masti. Poate vei fi norocosul care va vedea chipul ce se ascunde cu dibacie dupa ele...