Dragii mei toavarasi, stimati concetateni,
Ne aflam astazi aici, unde vom scrie istoria. Ea va fi citita de restul lumii astfel: romanii au intrat in criza economica, teritoriala si de populatie. Toate elementele susnumite lipsesc de cand presedintele Silvica a preluat puterea.
Va multumesc din sufletul meu de roman, iubitor de patrie si popor, pentru ca m'ati ales presedintele vostru. De azi, asa cum am promis in campanie, vom revolutiona statul roman. Romania nu se va mai numi Romania, ci Nonungaria. Cu aceasta ocazie, tin sa precizez un amanunt important pe care l'am omis in campanie: toti cetatenii maghiari din acest stat, ce domiciliaza pe teritoriul Nonungariei, sunt obligati sa nu paraseasca orasele unde se afla. Drepturile lor vor fi anulate, mancarea va fi redusa la 2 paini/ luna si 4 l apa, locurile de munca pe care ei le ocupa vor fi disponibilizate inca de maine. Imi pare rau, dragi bozgorei, dar ati stat pe capul nostru atatia ani, acum vom sta si noi pe capetele voastre: veti fi ingropati intr'un cimitir unic in Europa, va voi face unul inovator. In ce consta inovatia? Ei bine, cimitirul va fi pe toata suprafata judetului Harghita, iar dupa ce veti ocupa toate locurile pe care cu drag vi le'am sapat acolo, cel mai mare parc de distractie va fi ridicat pe suprafata cimitirului, respectiv pe capetele voastre... sau ce mai ramane din ele.
In alta ordine de idei, banii va vor lipsi. In aceasta tara nu se va mai face comert, nu se va mai lucra, ci doar se va folosi spatiul ei pentru satisfacerea placerilor personale. Banii... munciti in afara, va rupeti spinarile pentru capsunele altora, muriti prin inchisori in Italia, nu ma intereeaza. Toti banii existenti in acest stat, la acest moment, mi'au umplut mie conturile si sublaternilor mei.
Ierarhia in stat va fi urmatoarea: EU, 4 sublaterni si atat. Cine are ceva de obiectat la aceste lucruri, cine are ceva de obiectat, oricine nu este multumit, oricui face altceva decat vreau eu, i se va aplica una dintre aceste pedepse, depinzand de sentinta pe care EU o voi da.(Se subintelege inexistenta Curtii de Justitie in Nonungaria)
Pedeapsa poate fi: vinderea persoanei respective ca sclav arabilor, impuscarea intre ochi sau linsari succesive pana la stadiul in care vinovatul implora sa fie ucis sau comite suicid.
Cu timpul, dragii mei patrioti, veti muri in stat, veti fugi precum cainii prin Europa vanati de Interpol crezand ca sunteti niste tigani la cersit sau veti fi ucisi in propriul stat, de altii ca voi.
Cei care, insa, veti supravietui, veti fi trimisi sa luptati impotriva Ungariei, vom folosi toate mijloacele de care dispunem pentru a sterge acea tara de pe harta. Cine refuza, este numit dusmanul poporului. Iata acelasi termen adus la un nivel superior.
Cu timpul, cand voi ramane fara popor in tara, voi incerca sa vand plaiurile mioritice rusnacilor, ma voi duce pe o insula pustie, plin de bani, cu un ultim mesaj, strigat in gura mare "M'ATI ALES... SIIIIIIIIIIIIII V'ATI RATAT VIATAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA"
.... Ce vis.... acum ma duc sa pap ousor:)))
[acest program este un pamflet. orice asemanare cu persoane din viata reala este pur o coincidenta]
joi, 20 noiembrie 2008
luni, 13 octombrie 2008
Forma fata continut
Cred ca trebuia sa soseasca si clipa asta, cand totul se naruie, cand totul fuge, cand totul renunta, cand totul uita, cand totul dispare, cand totul se evapora... Cand totul devine nimic.
Desi par acum un emo, sunt exact pe dos. Sunt doar un luptator infrant. Si da, aici am pierdut. Acum gandesc in multe feluri, despre multi. Acum vad totul altfel si imi doresc sa existe cineva care sa ma trezeasca candva si sa'mi spuna ca e un cosmar. Ca e o farsa. Dar, mai mult ma amagesc.
Si astfel, in viata mea se ridica multe probleme, multe intrebari, multe grijuri, o doza fatala as putea spune de durere. Raspunsuri nu am, fericirea se ridica odata cu praful starnit de fuga aceasta prin viata, oamenii de care am nevoie... se ascund care dupa ce pot.... si ma trezesc singur... si... cu ce am gresit?!
E greu sa fii incarcat cu o gramada de greutati, mai ales cand nu le meriti, cand nu tu ai decis eronat, cand tu lupti si nu ai cu cine, nu ai impotriva cui, nu ai aliat, esti atat de singur incat si singuratatea iti pare un partener de incredere, nu ai de ce sa lupti pentru ca lupta e pierduta din start. E un fel de blat... Pe nedrept! Rabdarea... e un factor cheie, insa se poate transforma intr o drama continua, iar asta nu mai sunt dispus sa sacrific... Intr'adevar, sacrificiul e un bine nedorit de multi. Dar el imparte totul in ura si iubire. De ce atunci cand cantaresti o persoana si o indeletnicire se... De fapt, stai, se poate cantari o persoana cu altceva? Cu unele interese personale...? Ar fi interesant de dezbatut acest aspect candva... Cu oricine. Absolut oricine.
Prapastia se apropie. De ce nu as cadea niciodata in ea? De ce trebuie eu sa fiu tare? De ce trebuie sa daram eu orice zid? de ce nu l'as cladi mai inalt decat este? Altii cum de pot? De ce sa mai fiu papusa "VIETII"? Sau a oamenilor care se intalnesc de'a lungul vietii cu... personajul TU? Cat se poate ascunde un om dupa un gand? Cat poate tace un om? Cat poate minti viata? Cat poate viata sa si bata joc de tine?
E posibil sa iti atingi fericirea, culmea fericirii si sa ramai acolo? Mereu va veni si panta descendenta? Daca da, de ce mai urci acolo? de ce sa ti placa acolo sus? parca nu ti vine sa renunti la varful acela... dar brusc ti se face frica si ingheti. tu si pe cei din jur. incerci sa fugi... te temi... dar tot n o sa scapi... si cine stie unde sunt cei de care ai nevoie sa te ridice atunci cand tu te incalzesti si te dezmortesti... pot fi apusi... doborati de greutati... si constati uimit ca si singuratatea e un prieten fals. ca multi din viata... abisul necunoasterii... si imprevizibilului sfasietor... aham, e un bazar al necazurilor si cateodata, rareori cand zici ca gasesti un chilipir, ajungi acasa si descoperi ca e un chici.
As vrea sa pot... sa am o viata noua... sa nu repet niciun pas gresit... sa gasesc fericirea eterna... nemuritoare... sa pot trage o linie dedesuptul tuturor clipelor vietii mele si sa inchid ochii, cu un zambet luminos pe fata... murmurand implinit... te'am gasit, [...]!
As vrea... dar... cheia e la [...], iar [...] poate insemna multe.
[...] e ce ti'ai dorit mereu si inca nu'l ai. In schimb merita sa speri la el.
Desi par acum un emo, sunt exact pe dos. Sunt doar un luptator infrant. Si da, aici am pierdut. Acum gandesc in multe feluri, despre multi. Acum vad totul altfel si imi doresc sa existe cineva care sa ma trezeasca candva si sa'mi spuna ca e un cosmar. Ca e o farsa. Dar, mai mult ma amagesc.
Si astfel, in viata mea se ridica multe probleme, multe intrebari, multe grijuri, o doza fatala as putea spune de durere. Raspunsuri nu am, fericirea se ridica odata cu praful starnit de fuga aceasta prin viata, oamenii de care am nevoie... se ascund care dupa ce pot.... si ma trezesc singur... si... cu ce am gresit?!
E greu sa fii incarcat cu o gramada de greutati, mai ales cand nu le meriti, cand nu tu ai decis eronat, cand tu lupti si nu ai cu cine, nu ai impotriva cui, nu ai aliat, esti atat de singur incat si singuratatea iti pare un partener de incredere, nu ai de ce sa lupti pentru ca lupta e pierduta din start. E un fel de blat... Pe nedrept! Rabdarea... e un factor cheie, insa se poate transforma intr o drama continua, iar asta nu mai sunt dispus sa sacrific... Intr'adevar, sacrificiul e un bine nedorit de multi. Dar el imparte totul in ura si iubire. De ce atunci cand cantaresti o persoana si o indeletnicire se... De fapt, stai, se poate cantari o persoana cu altceva? Cu unele interese personale...? Ar fi interesant de dezbatut acest aspect candva... Cu oricine. Absolut oricine.
Prapastia se apropie. De ce nu as cadea niciodata in ea? De ce trebuie eu sa fiu tare? De ce trebuie sa daram eu orice zid? de ce nu l'as cladi mai inalt decat este? Altii cum de pot? De ce sa mai fiu papusa "VIETII"? Sau a oamenilor care se intalnesc de'a lungul vietii cu... personajul TU? Cat se poate ascunde un om dupa un gand? Cat poate tace un om? Cat poate minti viata? Cat poate viata sa si bata joc de tine?
E posibil sa iti atingi fericirea, culmea fericirii si sa ramai acolo? Mereu va veni si panta descendenta? Daca da, de ce mai urci acolo? de ce sa ti placa acolo sus? parca nu ti vine sa renunti la varful acela... dar brusc ti se face frica si ingheti. tu si pe cei din jur. incerci sa fugi... te temi... dar tot n o sa scapi... si cine stie unde sunt cei de care ai nevoie sa te ridice atunci cand tu te incalzesti si te dezmortesti... pot fi apusi... doborati de greutati... si constati uimit ca si singuratatea e un prieten fals. ca multi din viata... abisul necunoasterii... si imprevizibilului sfasietor... aham, e un bazar al necazurilor si cateodata, rareori cand zici ca gasesti un chilipir, ajungi acasa si descoperi ca e un chici.
As vrea sa pot... sa am o viata noua... sa nu repet niciun pas gresit... sa gasesc fericirea eterna... nemuritoare... sa pot trage o linie dedesuptul tuturor clipelor vietii mele si sa inchid ochii, cu un zambet luminos pe fata... murmurand implinit... te'am gasit, [...]!
As vrea... dar... cheia e la [...], iar [...] poate insemna multe.
[...] e ce ti'ai dorit mereu si inca nu'l ai. In schimb merita sa speri la el.
joi, 25 septembrie 2008
Seems to be tougher than i thought..
I can hardly say what i really feel. Perhaps the best word is "confused"... But what i do know for sure is that... you see, life isn't always fair... and sometimes it isn't fair with me. It gave me many things, but still wants to steal them from me, and, instead, it offers only wounds. It wasn't ment to be this way. I'm sure. But... can't find the reason WHY. WHY the hell everything that's supposed to last forever... is about to melt just in the very next moment ?!?!
I cannot live without these memories... OUR memories.... I miss u leanin' on my shoulder while we're sitting in the bus, i miss yor hand holding mine so tight and warmly each time we were walking, i miss your eyes looking gently into mine while our lips couldn't get apart, i miss your hugs on the bench.... i miss you. I want you. I couldn't live without you. What can i do without you?
... Who am I without you? Are you aware of that...?
I wanna keep you... keep you a whole life... but is it possible? I can't stop thinking of you... of us... yes, I'm an addict.
Be my drug, happiness pill!
I cannot live without these memories... OUR memories.... I miss u leanin' on my shoulder while we're sitting in the bus, i miss yor hand holding mine so tight and warmly each time we were walking, i miss your eyes looking gently into mine while our lips couldn't get apart, i miss your hugs on the bench.... i miss you. I want you. I couldn't live without you. What can i do without you?
... Who am I without you? Are you aware of that...?
I wanna keep you... keep you a whole life... but is it possible? I can't stop thinking of you... of us... yes, I'm an addict.
Be my drug, happiness pill!
miercuri, 10 septembrie 2008
Apogeul... sau o alta culme de pe care voi cadea curand?
Da, Bub, viata mea s'a schimbat deasemenea total. Si, surprinzator, intr'un mod bun. De cand ai inceput sa faci parte din ea, ma simt altfel, simt ca pot fi altfel, simt ca pot face totul, imi dai incredere in mine si extrem de multe motive sa te iubesc. Tu le stii mai bine, nu are sens sa le enumar acum. De fapt, nu mai exista Bub, ci pui.
Chiar faptul ca scriu iar in blog, iti e datorat tie... Stii, esti cea pe care am visat'o mereu, insa pana acum nu am avut taria sa deschid ochii... Nu am avut puterea sa cantaresc corect lucrurile... Poate nu am avut nici sistemul de valori necesar sa compar... Dar totusi, acum te am pe tine. si da, pentru multi pare o prostie, pare o lasitate, pare falsitate, pare nepotrivire, insa nu ma intereseaza. Eu stiu ce este in inima mea, situ cum s'a intamplat, ce s'a intamplat si mai stiu ca acum nu mai e nimeni care sa imi promita marea cu sarea. Totodata, stiu ca si tu cunosti ce este in inima mea, iar asta ma face sa uit de absolut toate gurile rele.
Nu vreau sa lamuresc acum pe nimeni, in nicio privinta. Vreau doar sa stie toti ca de acum noi inseamna doar 2, vorba unui cantec. De acum cel mai greu va fi sa mentinem dragostea pe acest pisc. Nu cred ca as suporta o cadere, mai ales daca va fi vorba de noi. E greu sa iubesti si sa pierzi, sa ai si sa ti se ia, sa fii in extaz, apoi depresat, sa iti amintesti si sa nu poti dormi de nervi... Sper ca nu se va ajunge acolo. Gandul acesta ma obsedeaza. Cum va fi sa trebuiasca sa uit de plimbarile prin parc noaptea, cand nu gaseam straduta de iesire, de toate cele 6 ore pe zi cat bateam Bucurestiul in lung si'n lat, de meniul meu de la KFC si Liptonul tau vesnic, de saruturile fierbinti si incarcate cu atata dragoste incat nu mai plecam de la bancutz, de vesnicele mesaje sau telefoane din statia Eroilor cand se auzeau comentarii "dar nu v-ati vazut acum 10 minute"....
As da tot ce am mai bun si mai drag, chiar si acel HALL OF FAME, pentru a fi alaturi de tine si pentru a trai mereu clipe ca cele conturate mai sus. Nu as vrea sa se termine acest film, acel cosmar transformat in vis de un ingeras, aceasta poveste de dragoste cladita pe multe lacrimi, multa tristete, multe certuri, niciodata. Ci, toate sa ramana acolo, jos, la temelie, unde le este locul, ingropate.
Am crezut ca am gasit fericirea acum cativa ani, dar fericirea mea nu a fost nici acolo, nici in "tovarasi", nici in distractii, nici in toate tampeniile, pe care, paradoxal, le cunosti, ci in tine.... Daca tu vei pleca vreodata, stii de pe acum ca ai luat fericirea mea cu tine.
In incheiere, ma bucur ca am reusit sa te ridic si ma bucur ca percepi dragostea mea... Si imi e greu sa imi exprim dragostea in cuvinte, in blog... Am asa... o stangacie in a scrie despre ce simt si cum simt fata de tine... Mai adaugam la asta si pesimismul meu... si e gata :)
Cum ziceam mai ieri-alaltaieri, nu gasesc cuvinte care sa exprime cat si cum si in ce masura te iubesc... Asa ca recurg, ca si tine la...
TE IUBESC!
P.S. Sa nu te aud ca zici ca te plagiez :P
Chiar faptul ca scriu iar in blog, iti e datorat tie... Stii, esti cea pe care am visat'o mereu, insa pana acum nu am avut taria sa deschid ochii... Nu am avut puterea sa cantaresc corect lucrurile... Poate nu am avut nici sistemul de valori necesar sa compar... Dar totusi, acum te am pe tine. si da, pentru multi pare o prostie, pare o lasitate, pare falsitate, pare nepotrivire, insa nu ma intereseaza. Eu stiu ce este in inima mea, situ cum s'a intamplat, ce s'a intamplat si mai stiu ca acum nu mai e nimeni care sa imi promita marea cu sarea. Totodata, stiu ca si tu cunosti ce este in inima mea, iar asta ma face sa uit de absolut toate gurile rele.
Nu vreau sa lamuresc acum pe nimeni, in nicio privinta. Vreau doar sa stie toti ca de acum noi inseamna doar 2, vorba unui cantec. De acum cel mai greu va fi sa mentinem dragostea pe acest pisc. Nu cred ca as suporta o cadere, mai ales daca va fi vorba de noi. E greu sa iubesti si sa pierzi, sa ai si sa ti se ia, sa fii in extaz, apoi depresat, sa iti amintesti si sa nu poti dormi de nervi... Sper ca nu se va ajunge acolo. Gandul acesta ma obsedeaza. Cum va fi sa trebuiasca sa uit de plimbarile prin parc noaptea, cand nu gaseam straduta de iesire, de toate cele 6 ore pe zi cat bateam Bucurestiul in lung si'n lat, de meniul meu de la KFC si Liptonul tau vesnic, de saruturile fierbinti si incarcate cu atata dragoste incat nu mai plecam de la bancutz, de vesnicele mesaje sau telefoane din statia Eroilor cand se auzeau comentarii "dar nu v-ati vazut acum 10 minute"....
As da tot ce am mai bun si mai drag, chiar si acel HALL OF FAME, pentru a fi alaturi de tine si pentru a trai mereu clipe ca cele conturate mai sus. Nu as vrea sa se termine acest film, acel cosmar transformat in vis de un ingeras, aceasta poveste de dragoste cladita pe multe lacrimi, multa tristete, multe certuri, niciodata. Ci, toate sa ramana acolo, jos, la temelie, unde le este locul, ingropate.
Am crezut ca am gasit fericirea acum cativa ani, dar fericirea mea nu a fost nici acolo, nici in "tovarasi", nici in distractii, nici in toate tampeniile, pe care, paradoxal, le cunosti, ci in tine.... Daca tu vei pleca vreodata, stii de pe acum ca ai luat fericirea mea cu tine.
In incheiere, ma bucur ca am reusit sa te ridic si ma bucur ca percepi dragostea mea... Si imi e greu sa imi exprim dragostea in cuvinte, in blog... Am asa... o stangacie in a scrie despre ce simt si cum simt fata de tine... Mai adaugam la asta si pesimismul meu... si e gata :)
Cum ziceam mai ieri-alaltaieri, nu gasesc cuvinte care sa exprime cat si cum si in ce masura te iubesc... Asa ca recurg, ca si tine la...
TE IUBESC!
P.S. Sa nu te aud ca zici ca te plagiez :P
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
